A vorbi de străbuni, de eroi, la general, este un omagiu şi o recunoştiinţă veşnic vie, ce trebuie să o purtăm permanent, fiecare dintre noi, de la o generaţie la alta.
De altfel, se tot vorbeşte despre aceştia când sunt sărbătorile, fie cele naţionale, fie cele religioase, când se fac ceremonii de tot felul, unele mai alese decât altele, care parcă vin dintr-o obligaţie morală şi de bon ton şi nu din adâncul sufletului, cu credinţă, multă credinţă.
De menţionat că încă am cunoscut locuri în România, unde astăzi dupa 27 de ani de libertate, nu există un semn creştin, un monument ridicat în memoria acestor bunici ai noştri, martiri, eroi, fraţii ai noştri.
Exemplu cu ani în urmă, am fost în Hobiţa, localitatea natală a lui Brâncuşi, acolo sunt 56 de eroi ai neamului din primul şi al doilea razboi mondial, iar în memoria lor nu exista nici un monument ridicat.
Atunci noi fraţii din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, eu care în 2003 am înfiinţat acolo prima lojă masonică ţărănească din ţară şi poate şi din lume, am pus umăr lângă umăr şi am construit un monument în curtea bisericii satului Hobiţa, flancat de două tunuri mici, luate ca fier vechi de la o unitate militară, cu acte cu tot.
Tot noi am făcut o ceremonie de dezvelire şi sfinţire a monumentului, invitând un sobor de preoţi din toate satele vecine, protopopul de la Târgu Jiu, sute de oameni veniţi din toata regiunea, dar cel mai impresionant a fost prezenţa unui bătrân, un mare cavaler şi el, care le peste 98 de ani, a povestit din cele petrecute în război, despre camarazii lui, care nu s-au mai întors.
Apoi două văduve de razboi, au citit în faţa mulţimii, câte o scrisoare, ultimele de altfel, primite de la bărbaţii lor, care nu s-au mai întors de la razboi, jertfindu-şi viaţa.
Una zicea:,,Mărie, dacă eu nu mă mai întorc, să nu vinzi vaca, cu ea să vă arăniţi, să creşti copii…”, iar cea de-a doua zicea: ,,Doiniţo, dacă eu nu mai viu după front, să ai grijă de maşina de cusut, cu ea să întreţîi casa…”.
Atunci am văzut o mare de oameni, cu lacrimi în ochi, a fost ceva care a marcat în străfundul fiinţei pe oricare dintre cei prezenţi acolo, iar eu am înţeles că noi, Fii Luminii, constructorii, masonii, aşa trebuie să vorbim lumii prin fapte, altfel rostul nostru este fără niciun sens.
Dar acum doresc să vă spun despre un bunic al meu, sau despre unul pe care poate şi tu l-ai avut la fel, care au fost din toate timpurile, adevăraţi cavaleri, care aveau un curaj fantastic, o iubire de ţară şi de pământ totală, care aveau în bătătura muierea cu copii, plugul, boii şi carul, pe care trebuiau să le apere cu preţul vieţii lor, faţă de oricare duşman.
Au fost dăruiţi complet luptei pentru dreptate, pentru adevăr, pentru o lume mai bună şi mai paşnică.
Îmi povestea bunicul meu care a făcut 7 ani războiul, până la Cotul Donului, cum a luptat împotriva duşmanilor, cu ce vitejie, câţi morţi, câte pierderi, ce regim de viaţă aspră au avut, de câte ori a văzut moartea cu ochii, câte gloanţe i-au trecut şuierând pe lângă urechi, unele schije intrându-i în corp, incredibil, mă cutremurau povestirile lui, din iernile geroase, de lângă uşa sobei, a casei bătrâneşti, în care am copilărit.
Sper că ce vă zic acum să nu fie o ciudăţenie, ştiu că ei, cavalerii, ca nişte pleşuvi, adevăraţi brilianţi, nu mai inspiră azi ca şi modele, ci doar o prezenţă sporadică a unor astfel de caractere, pentru că omul de azi tinde să se dezumanizeze, fuge de răspunderea faptelor sale, este laş, a abandonat lupta, gradul de moralitate este aproape invizibil, credinţa în Dumnezeu, care ne-a dăruit calea Luminii, a slăbit, ascultând din ce în ce mai mult de necuratul-diavol.
Împinşi de acest necurat, oamenii consideră că totul li se cuvine, datoria este la şi altele, cuvântul este mutilat, copii cred că sunt mai puternici decât oricine, iar alţii cred că sunt chiar Dumnezei.
Această forţă a necuratului-diavolului, este atât de aprigă, crâncenă, foarte puternică, mascată perfect şi curge din abandonul trecutului, a egoismului, individualismului, lipsirea curaţiei, adevărului, dreptăţii, sfinţeniei şi iubirii.
“…fapta de vitejie a sfântului Arhanghel Mihail a fost prima ispravă şi faptă cavalerească ce s-a săvârşit vreodată; de aici izvorăşte cavaleria care, ca oaste pământească şi cavalerie omenească este o imitaţie a cetelor îngereşti ce înconjoară tronul Domnului” (J. Huizinga).Aceşti eroi ai neamului românesc, cavaleri, bărbaţi adevăraţi, prieteni devotaţi, au dispărut azi din colectivitate, dar acei Fii ai Luminii şi ei tot cavaleri, care au existat dintotdeauna, vor mai fi.
Dacă lupta bunicului a fost una cu braţul, tancul s.m.d., deci totul se petrecea şi înăuntru şi în afară, iar lupta cu duşmanul-diavolul era obligatorie o victorie, Fii Luminii, au fost cei care au luptat în primul rând înâuntrul lor şi apoi trebuie prin fapte să ofere suport şi în afară.
A fi un cavaler al Ordinului, un Fiu al Luminii, înseamnă a fi supus înfrânărilor, a fi curajos, prudent, muncitor, fără să se oprească, pentru că atunci apare moleşirea, blegeala, bâlbâiala.
Pentru că duşmanul-diavolul, întodeauna vrea să te înşele, noi ca FII ai Luminii, trebuie să învăţăm continuu, prin studiu, cercetare, comparaţie, să gândim şi să acţionăm cu voinţa şi credinţa în domnul nostru, care ne aduce Lumina, atunci când coboară printre noi, pentru a-L urma.
De aceea noi credem cu toată tăria că, MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Lojile de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice şi Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti, asemenea a două aripi, care fac să propulseze într-o singură direcţie, un singur piept, care se cheama, România, contribuind astfel la reconstrucţia morală şi spirituală a societăţii.
Pe lângă investiţiile în tehnica şi ştiinţa, mutaţiile extraordinare care se produc în afect, în credinţă, etc., noi trebuie să ne reorientăm către cultură, să ne reîntoarcem, la rădăcini, la izvoare, acolo unde apa este limpede, cristalină, să reaşezăm valorile, fiecare pe treapta lor, credinţa devenind un stâlp puternic de coeziune, unitate, pentru că vedeţi cum partea materială există azi peste tot, chiar în exces, ajungând să arunci chiar şi la gunoi.
Cred foarte mult în generaţia tânară, mai mult ca oricând, că va reuşi acest lucru, pe care noi astăzi nu-l mai facem, din cvarii motive.
Am vorbit de bunii şi străbunii noştrii, de lupta, vitejia de atunci, laşitatea de azi, necurat-diavol, munca prin fapte, redare a prestigiului şi demnităţii omului în societate, deoarece vedem cum suntem acum batjocoriţi de unii care nu au niciun scrupul, sunt practic nebuni.
Fii Luminii, trebuie să existe mai mult ca oricând, este nevoie mare de ei, pentru a da lumina cea dătătoare de încredere, speranţă şi credinţa într-o lume mai bună, mai paşnică şi mai sănătoasă.
MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Lojile de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice şi Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti, trebuie să contribuie la însănătoșirea societății, printr-o revigorare și regenerare a Ordinului Masonic Român în special și printr-o lucrare prin fapte, care să susțină societatea, să-i ofere garanția unor oamenii morali, înțelepți, profund spirituali, patrioți și cu iubire față de aproapele lor.
România astăzi, trece printr-o perioadă tulbure, extrem de nefastă, unde adevarul și dreptatea sunt călcate în picioare, corupția ucide, cum zic și vedem cu toții, atunci refacerea, reconstituirea, renașterea acelor societății, frății, cum au fost în decursul istoriei, care și-au adus o contribuție esențială la modernizarea statului unitar, independent și suveran, să le facem și azi, cu puținii oameni care mai cred în România, ai căror bunici și străbunici și-au jertfit viața pentru această țară.
Invit pe toții românii să ni se alăture la realizarea acestor deziderate, prin clădirea unei masonerii românești, a unei masonerii pentru români și a unei masonerii pe înțelesul românilor, o masonerie morală, ritualică, regulară, tradițională și spirituală, totul pentru România.
Dumnezeu să ne călăuzească pe drumul cel Drept și Luminat, pentru o lume mai bună și mai pașnică.
Libertate, Egalitate, Fraternitate,
VIOREL DĂNACU 33
MARE MAESTRU