Francmasoneria
“Masoneria este un Ordin initiatic universal, traditional, filosofic, si progresiv, care are ca scopuri principale cautarea Adevarului si perfectionarea omului.“ *(Olimpian Ungherea, DEX Masonic, 2007 Bucuresti-Phobos, VOl-1)
“Masoneria este o stiinta a moralitatii ascunsa sub valul alegoriei si ilustrata prin simboluri.” *(Albert G. Mackey Legendele, miturile, si simbolurile Framcmasoneriei, Bucuresti, Herald 2005)
“Noi, francmasonii romani, trebuie sa gandim si sa construim o masonerie pentru romani, o masonerie romaneasca, o masonerie pe intelesul romanilor si in dependenta directa de cultura noastra milenara”.
VIOREL DANACU 33° MARE MAESTRU, MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-
Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice
Francmasoneria dupa unii autori, “etimologic poate fi datata de la 1351, in varianta engleza freestone- mason.“ *(Pierre Riffard, dictionarul Esoterismului, Nemira 1998), desi scoli initiatice ancestrale au existat dintotdeuna in istoria umanitatii. Masoneria nu este o religie.
Declaratia de Principii:
“Francmasoneria este un Ordin initiatic traditional si universal, intemeiat pe principiul Fraternitatii. Francmasoneria constituie o alinata de oameni liberi si de bune moravuri, de orice origine, nationalitate si de orice credinta. Francmasoneria nu impune nici o limita in cautarea Adevarului si a Dreptatii.
Francmasoneria promoveaza respectarea drepturilor omului, respectul legilor, traditiilor patriei si a culturii universale. Francmasoneria face front impotriva terorismului, coruptiei, crimei organizate, drogurilor, ignorantei, violentei, necinstei intre oameni si popoare, impotriva ateismului.
Propune dialogul si toleranta, construieste punti care apropie, atenuand ceea ce ne separa. Francmasoneria Universala a creat democratia moderna pe care o proclama si o apara. A contribuit neincetat la progresul omenirii, a creat organisme pentru infratirea natiunilor, organisme cu caracter universal drept garantie a pacii si intelegerii intre popoare militand pentru diminuarea impilarii si abuzurilor. A institutionalizat Proclamatia Drepturilor Omului.
Francmasoneria romana are radacini stravechi comparabile cu ale celei Universale, ea avand un rol fundamental in crearea si activitatea statului national unitar si suveran Roman modern.
Masonii romani au contribuit la dezvoltarea societatii, la realizarea Unirii Principatelor, la incheierea tratatelor de pace, care au legitimat Independenta si Marea Unire, la primii pasi de aderare la structuri de tip NATO ce lupta contra terorismului mondial, ca un drept just si imprescritibil asupra teritoriilor romanesti.
Francmasoneria de astazi isi desfasoara activitatea intr-o era a informatiei care a produs mutatii fantastice atat in viata, in modul de a patrunde lucrurile, al intelege pe om in adancurile lui cat si in relatiile interumane.Francmasoneria moderna nu este o cocietate
secreta, scopurile ei nobile sunt cunoscute public. Intrarea in ordin este permisa oricarui barbat liber si de bune moravuri, ce prin munca, perseverenta si cinste si-a castigat stima si respectul societatii.
Ca sa fi mason trebuie sa crezi cu tarie in Dumnezeu, Intru Gloria Marelui Arhitect al Universului, sa-ti iubesti si sa-ti respecti familia si Ordinul ca pe tine insuti.”
VIOREL DANACU 33° MARE MAESTRU, MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-
Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice
Valoarea omului nu consta in Adevarul pe care il deține, ci in suferința asumată pentru a-l descoperi, întrucât puterile lui nu cresc prin posedarea propriu-zisa a Adevarului, ci prin cautarea lui. Drumul catre Adevar: iata singura cale de perfectionare a omului !!! G.E. LESSING
Masonul adevarat si universal, Cetatean al intregii lumi, nu este strain in nici o tara, fara a se ajuta de voce, el vorbeste si se face auzit, el vede fara a se ajuta de ochi, este recunoscut dupa semne infailibile si chiar mai mult, dupa propriile lui virtuti. Om cinstit, el exercita atributele umanitatii fata de toti si intr-un mod special fata de FF :. de care este legat printr-un secret inviolabil. Propriul sau stapân, liber fara licenta, vesel fara sa fie indecent, pe ruina patimilor el ridica temple virtutii.
Sprijinit de Forta, instruit de Intelepciune, decorat de Frumusete, el singur se poate mândri ca poseda mareata arta de a se bucura de viata fara sa abuzeze. Mostenitor al moravurilor si bunurilor acestei vârste fericite, in care ambitia nebuna de avere oarba nu are inca altar in inima oamenilor, nu exista alta grandoare decât cea a virtutii, nu exista alta bogatie decât pacea si multumirea interioara.
In sfarsit, masonii formeaza, sub aceleasi legi, un Popor numeros de frati risipiti in toate partile globu-lui, care stiu sa respecte drepturile religiilor si suveranilor carora providenta i-a facut supusi.
Acesta este portretul unui adevarat mason.La initiere, candidatul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
Sa creada intru Marele Arhitect al Universului, in vointa Sa revelata si in nemurirea sufletului; Sa aiba varsta de 21 de ani impliniti, sau minimum 18 ani, daca este fiul unui mason;
Sa fie barbat liber si de bune moravuri, sa aiba o buna reputatie si purtari ireprosabile; Sa aiba mijloace onorabile de existenta;
Sa aiba cultura si aptitudinile necesare pentru a intelege si aprofunda invataturile masonice; Sa aiba un simt deosebit al cinstei si onoarei, de respeect deplin fata de cuvantul dat;
Francmasoneria proclamã – asa cum a proclamat de la originea sa – existenta unui principiu creator, sub numele de Marele Arhitect al Universului;
Ea nu impune nici o limitã liberei cunoasteri a adevãrului si – spre a garanta tuturor aceastã libertate – ea pretinde, de la toti, tolerantã;
Francmasoneria este deschisã oamenilor de toate rasele si credintele;
Ea interzice, în atelierele sale, orice discutie politicã sau religioasã. Este primit în Francmasonerie orice profan – oricare ar fi pãrerile lui politice sau religioase – cerându-i-se numai sã fie un om liber si de bune moravuri;
Francmasoneria are drept tintã lupta împotriva ignorantei, sub toate formele ei; Sã te supui legilor tãrii;
Sã trãiesti cinstit; Sã practici justitia;
Sã iubesti pe aproapele tãu;
Sã lucrezi fãrã rãgaz pentru realizarea fericirii omenirii si sã urmãresti emanciparea ei progresivã si pasnicã;
Riturile masonice
Ritul masonic înseamna un cumul de ceremonii ce, pe de-o parte, structureaza munca de colectiv a lojilor si, pe de alta parte, favorizeaza introspectia fiercarui francmason. Francmasoneria foloseste acest termen fara a-i da nicio dimensiune teologica sau sacramentala.
Principalele rituri sunt: Ritul Francez, Ritul Scotian Antic si Acceptat, Regimul Scotian Rectificat, Ritul Englez Emulatio si Ritul Memphis-Misraim.
Diversele ceremonialuri ce acompaniaza munca masonica sunt definite de ritualurile ce pun în scena ritul. Câteva exemple de astfel de ritualuri sunt: ritualul de deschidere si închidere a lucrarilor lojii, ritualul de initiere, ritualul lantului de unire, ritualul instalarii în functie a Venerabilului si a ofiterilor lojei etc.
Riturile puse în practica cu ajutorul ritualurilor sunt, în acelasi timp, initiatice, ezoterice si traditionale. Sunt initiatice, datorita faptului ca permit celor ce le “traiesc” si le practica sa se cunoasca mai bine pe ei însisi si sa se perfectioneze. Este evident ca pentru a le practica este necesar sa fii initat. Întelegerea oricarui rit, fie acesta masonic sau de orice alta natura, presupune o importanta implicare. Un rit la care se participa în calitate de spectator, ca simplu observator, este totalmente lipsit de simbolism, importanta si impact.
Riturile sunt ezoterice, dar nu trebuie înteles prin aceasta terminologie nici un tip de practica a stiintelor oculte.
Ezoterismul înseamna, în acest caz, ca valorile, principiile, învatatura masonica sunt transmise prin intermediul riturilor si se exprima printr-un limbaj simbolic. Adica aceste valori, principii si învataturi, nu sunt furnizate imediat francmasonului, ci prin intermediul practicii si studiului aprofundat si/sau prin experient a cumulata, francmasonul poate descoperi în toate acestea o serie de elemente pentru edificarea sa morala si intelectuala, ceea ce noi numim constructia “tempului din interior”.
Riturile sunt, în ultimul rand, traditionale în forma în care ele sunt exprimate, în general, de traditiile si miturile ancestrale, fiind astfel purtatoarele unei gnoze incredibile.
Ritul nu poate fii explicat, trebuie trait
Se poate obiecta faptul ca explicatiile preced o relativa imprecizie. Oricare francmason va spune ca “ritul nu poate fii explicat, el trebuie trait”. Initiatul stie ca nu este vorba de o stratagema destinata sa dea explicat ii precise. De fapt, de acum ceva timp, majoritatea ritualurilor masonice au fost divulgate. Este relativ usor sa se obtina lucrari de specialitate. Cu toate acestea o carte, oricât de explicita ar fi, nu va putea ilustra în mod obiectiv trairea personala pe care o ofera ritualul în desfasurare fiecarui initiat.
Din punct de vedere istoric, folosirea cuvântului rit pentru a face referire la ceremoniile initiatice este destul de tardiv înfrancmasonerie. Din 1717, anul punerii bazelor Marii Loji de la Londra, pâna în anii 1740, uzul terminologiei era destul de uniform. Cu toate acestea, începând cu anul 1740 apar divergente notabile în practicile masonice, mai ales în Franta. Aceste modifica ri au câstigat putin câte putin pâna ce au ajuns la a contribui la configurarea francmasoneriei asa cum o stim noi astazi. Aceste divergente au aparut cu precadere în gradele de perfectie cele mai înalte, în masoneria albastra, ca o continuare a gradelor de baza: ucenic, calfa, maestru.
Între 1740 si 1815, a ajuns sa se produca o propagare a anarhiei riturilor masonice. Sunt definite în jur de 50, din care majoritatea, au cazut în derizoriu. Dupa ce au fost definite, initiatii vor începe a folosii termenul de rit. Astfel apare Ritul Scotian Rectificat (1782), Ritul Francez (1786), Ritul Scotian Antic si Acceptat (1804), Ritul Misraim (1788), Ritul Englezesc Emulation (1815), Ritul Memphis (1815), Ritul Antic si Primitiv Memphis-Misraim (1899) etc.
Este important sa semnalam ca folosirea termenului de rit este folosit în masoneria Europei Continentale; masonii britanici preferând sa foloseasca temenul de “munca” care poate fi trades ca “mod de lucru”.
Exista diferente de fond si forma notabile între diferitele rituri masonice? Fundamental nu, toate riturile se înscriu în principiile Ordinului. Cu toate acestea, pot exista diferente în cadrul ritualurilor, în cazul anumitor elemente de decorare a atelierelor, în cazul culorilor sorturilor etc. Putem chiar sa depistam anumite caracteristici filosofice importante; de exemplu Ritul Scotian Rectificat este un rit foarte marcat de crestinism, în timp ce Ritul Francez este mult mai deschis. Doi masoni ce nu practica acelasi rit, vor vorbi fara îndioala în mod diferit despre anumite lucruri însa în mod complementar.
Exista, astfel, feluri particulare de a practica acelasi rit în cadrul Lojilor. În consecinta, discursurile tipice despre rituri nu sunt recomandate.
Ritul Scotian Antic si Acceptat (R.S.A.A.)
Ritul Scotian Antic si Acceptat este, probabil, ritul Masonic cel mai practicat in intreaga lume. Este fructul evolutiei produse la inceputul secolului al XIXlea al sistemului scotian practicat in Paris la inceputul decadei lui 1760. Istoria sa incepe cu punerea bazelor, la 31 mai 1801, a Masoneriei de Rit Scotian Antic si Acceptat. La acea data, s-au reunit la Charleston (Carolina de Sud), cinci francmasoni americani (John Mitchell, Frederic Dalcho, Manuel de la Mota, Abraham Alexandre si Issac Auld) ce, impreuna cu Etienne Morin, un comerciant francez stabilit in Santo Domingo, au pus bazele Supremului Consiliului al Masoneriei Ritului Scotian Antic si Acceptat. Acest organism a devenit cunoscut prin intermediul unei circulare trimise la 4 decembrie 1802.
Ritul Scotian Antic si Acceptat a ajuns in Europa alaturi de Contele Alexandre de Grasse-Tilly, dupa obtinerea acestui patent in Charleston. Grasse-Tilly a refacut unele ritualuri si invataturi; munca sa reflectând ceea ce se cunoaste azi in Europa ca fiind Ritul Scotian Antic si Acceptat.
Primul rit scotian practicat pe Batrânul Continent a fost Ritul Scotian Filosofic a Lojii Mama din Marsilia (in jurul anului 1750), de 18 grade. Dupa primul Rit Scotian Filosofic, a aparut Ritul de Heredom sau de Perfectie, elaborate de Consiliul Imparatilor Orientului si Occidentului (Paris, 1758).
In 1804, a aparut in Paris o noua obedienta: Marea Loja Generala Scotiana. Fondatorii acesteia au fost, in mare parte, emigranti francezi din Americi, obligati sa revina in metropola dupa pierderea coloniei Santo Domingo. Au adus cu ei practici masonice diferite de cele practicate in acea epoca in Franta atât in ceea ce priveste gradele simbolice, cât si gradele superioare.
Pentru gradele simbolice, se leaga de celalalt mare curent al francmasoneriei speculative britanice, asa- zisa “Masonerie a Vechilor”. Acest curent, aparut in Londra in 1751, era aproape necunoscut in Franta, unde in timpul secolului al XVIII-lea Atelierele practicau riturile primite, in 1720, de la Prima Mare Loja din Londra.
Masoneria Vechilor, cu toate acestea, era foarte bine implementata in Statele Unite ale Americii. Insulele coloniale franceze, situate la câtiva kilometri de coastele americane, au fost in contact cu acest curent masonic; in Santo Domingo se stabilise o Mare Loja Provinciala “a Vechilor”. Pentru gradele inalte, francezii din coloniile americane inca mai practicau sistemul de 25 de grade (ulterior trecând la cele 33 de grade) ce se cunostea in Franta in 1761. In schimb, in Paris, acest sistem disparuse in anii 1770 – 1780, pentru a face loc codificarii gradelor inalte in 4 si 5 Ordine adoptate de Marele Orient al Frantei.
Adeptii Ritului Antic vor incerca sa atraga de partea lor pe asa zisii masoni scotieni ce, din 1802, puneau la indoiala standardizarea gradelor superioare ale Marelui Orient al Frantei. Marea Loja Generala Scotiana va aduna sub steagul Ritului Scotian Antic si Acceptat toate particularitatile ritualice de origine si natura foarte diferita.
Schisma din 1804 readucea în discutie doua probleme vechi ale masoneriei de secol al XVIII-lea, dar care faceau referire la universuri masonice complet diferite: ruptura, în Marea Britanie, între modernisti si conservatori, în ceea ce priveste strict gradele masonice simbolice, si conflictul din Franta între Marele Orient si scotieni, ce viza problematica gradelor superioare.
O analiza a textului de referinta a Ritului Scotian Antic si Acceptat, “Ghidul Masonilor Scotieni”, releva înainte de toate o imensa asemanare cu ritualul Marii Loji a Vechilor. Amintim ca în 1751, apare la Londra o a doua Mare Loja, alaturi de Prima Mare Loja, fondata în 1717. Vechii practicau un ritual diferit de cel al Primei Mari Loji, în principal în ceea ce priveste decorarea si pozitionarea anumitor elemente ale Templului.
Marea Loja a Vechilor acuza membrii Marii Loji initiale de modernism (cu toate ca, în realitate, ei erau cei mai vechi). Ceea ce era la început o porecla, a devenit ulterior o caracteristica a Masoneriei apreciate în 1717. De aici a început a se vorbii despre Ritul Modern (Ritul Francez Modern), pentru a face referire (în Franta) la Ritul englez practicat de masonii din aceasta prima Mare Loja.
Istoricii au crezut mult timp discursul oficial al Vechilor, conform caruia acestia facusera scindarea dorind sa revina la practicile traditionale prost practicate de Prima Mare Loja. În realitate, nu este asa. Curentul Vechilor era integrat înainte de toate de membrii imigranti irlandezi, ce adesea scriau o lozinca ostila în lojile londoneze. De aici si interesul de a se constitui o organizat ie paralela. Diferentele ritualice nu proveneau din inovatiile Primei Mari Loji, ci din faptul ca în Irlanda, si deasemenea în Scotia, patrimoniul ritualic al vechii Masonerii operative fusese reorganizat într-o forma distincta.
Astfel când au prins viata din nou ritualurile în anii 1720 – 1730, separându-se în doua grade “secretele” vechiului grad operativ al ucenicului, în timp ce englezii vor numii cu o litera primul grad si cu alta pe al doilea, irlandezii si scotienii vor face o alegere inversa. Dar nici ritualul Vechilor nu este mai simbolic decât cel al Modernistilor, doar ca se ierarhizeaza simbourile în forme diferite si prezinta unele variante diferite de ceremonialuri.
În structura ritualistica a Masoneriei Vechilor, demnitarii noii Mari Loji Generale Scotiene adauga folosirea ritualistica a Ritului Scotian. Originile acestui curent particular al masoneriei franceze, ce începând cu Marsilia si Avignon se extind în a doua jumatate a secolului al XVIII, în sudul Frantei si pâna la Paris ramân destul de ascunse.
Specificul lojilor scotiene din Marsilia, Avignon si Paris afecteaza esentialmente gradele superioare. Cu toate acestea, gradele albastre (ucenic, calfa si maestru) practicate de aceste loji mama prezentau unele particularitati ritualistice, ce fac referire la elementele Templului. Atunci, din cauza strict semantica, s-a ajuns a se vorbi de gradele simbolice ale Ritului Scotian. În final, Ghidul Masonilor Scotieni adopta în legatura cu mai multe puncte modul de folosire si obiceiurile Masoneriei Franceze de secol XIX, ca de exemplu de prezenta expertilor printre ofiteri, anumite elemente al instruirii sau – reflectând interesul epocii respective în ceea ce priveste închistarea celor initiati în trecut – asocierea initiatica cu cele patru elemente.
Spiritul tolerant al masonilor va conduce liderii Marelui Orient al Frantei si Marea Loja Generala Scotiana sa poarte negocieri pentru a termina cu diviziunile. Într-un termen de timp relativ scurt s-a ajuns la un acord între cele doua Obediente. Drept urmare, Marea Loja Generala Scotiana s-a integrat în Marele Orient, care si-a manifestat dorinta de “a strânge la pieptu-i toate riturile”. Cu toate acestea, punerea în practica a acordului a adus dificultati datorita gradelor superioare si s-a rupt în 1805. În final, se va ajunge la un consimtamânt tacit; între 1805 si 1816 Marele Orient administra Atelierele gradelor 1–18, în timp ce Supremul Consiliu se ocupa de Atelierele de grad 19–33. În fine, în 1816, majoritatea membrilor Suprem ului Consiliului al Suveranilor Mari Inspectori Generali de grad 33 si Ultim ai Ritului Scotian Antic si Acceptat au decis sa se uneasca cu Marele Orient al Frantei. Cu toate acestea, în 1875 va avea loc o noua ruptura. Supremul Consiliul se separa din nou de Marele Orient. De data aceasta, ruptura va fi definitiva.
Actualmente exista multiple versiuni a R.S.A.A.. Diferentele sunt destul de mari între ele, uneori nici măcar numele gradelor nefiind aceleasi. În lojile R.S.A.A. sunt reprezentate în mod simbolic Legile ce guverneaza Universul: lucrarile se vor realiza exclusiv pe doua cai complementare precum bratele unui singur corp. În primul rând, avem Lucrarea Ritualistica sau Practica Ritualului, ce permite în gradele de Ucenic, Calfa si Maestru, prin intermediul unor dramatizari de antica simbolistica, sa aiba o mai mare deschidere fata de Legile si perceptele naturii si Universului din care va descoperi simpla, dar atenta noastra atentie. În acest sens, ritualul este structurat si codificat în asa fel încât sa transmita un mesaj scurt si concis si deasemenea sa poata activa mecanisme de subconstient si inconstient ce, la rândul lor, vor genera un simt dezvoltat al transcendentei si al Marelui Arhitect Al Universului.
Acesta este un rit ce are o importanta capitala nu doar în Practica Ritualistica, ci si în asimilarea spirituala, psihologica si conceptuala. Continuând cu spiritul eminamente dinamic al lojilor R.:S.:A.:A.:, ca o continuare a Lucrarii si parte integranta, este Agapa Fraterna. Este un spatiu apropiat unde se intâlnesc membrii sai si unde se dezvolta, poate în mai mare masura, profundul sentiment al Fratiei ce exista între toti Fratii.