Masoneria română după 1989, a fost trezită după 45 de ani de când a fost trecută în adormire de comunişti, perioadă în care masonii au fost arestaţi, averile confiscate, familiile distruse, aşa cum mi-a povestit Il:.Frate Nicu Filip, Primul Mare Maestru al Masoneriei române după 1989.
Intrarea în adormire a fost făcută de ultimul Mare Maestru al masoneriei române, Ilustrul Frate Mihail Sadoveanu, un mare iniţiat, care nu a trădat frăţia aşa cum istoricii noştri, mulţi comunişti şi securişti, l-au încondeiat aşa, pentru ca să discrediteze până şi pe liderul acestei mişcări.
În urma studiilor şi cercetărilor masonice, a discuţiilor avute cu cei pe care, personal i-am cunoscut şi care l-au cunoscut pe Mihail Sadoveanu şi anume cu Avocatul şi fratele Nicu Filip, pictoriţa şi scriitoarea Magda Ghinea, fiica fratelui Romeo Ionescu, care a fost ultimul Mare Secretar şi Mare Istoric al masoneriei române din perioada când Mihail Sadoveanu a fost Mare Maestru, am auzit aceste adevăruri despre Marele Maestru Mihail Sadoveanu, care a vrut să salveze frăţia, fără să divulge comuniştilor numele masonilor pe care începuseră să-i prigonească, să-i aresteze, a preferat să treacă masoneria în adormire, cum zicem noi în francmasonerie, decât să trădeze frăția. Documentele masonice ale Marelui Secretariat, sigiliile masonice au fost pastrate foarte bine, ascunse pentru a nu fi găsite de comunişti, în podul casei doamnei Magda Ghinea, până acum câţiva ani, când mi le-a încredinţat să le păstrez în continuare, să le studiez şi cercetez.
Imediat după 1989, la fratele Nicu Filip acasă, în str. Radu de la Afumaţi, Primul Templu Masonic Istoric, au venit pleşuvii cum îmi place să le zic, Costică Bărbulescu, Dinu Roco, Gheorghe Cercel, Nicu Filip, Edmond Nicolau şi încă câţiva, care s-au luat în braţe şi au început să plângă ca nişte copii, pentru că nu mai credeau că vor fi în libertate şi se vor revedea într-o ţinută masonică.
Mamiţa, soţia fratelui Nicu Filip, a luat un cearceaf la rupt bucăţi mici pătrate, iar din tivul cearceafului a făcut băierile legate la două colţuri ale pătratelor, aşa a făcut primele şorţuri masonice, albe, simple, simbolice şi aşa a început prima ţinută masonică după decembrie 1989.
Au avut loc mai multe întâlniri, au început să mai vină şi alţi fraţi care fuseseră iniţiaţi înainte de 1945, care cu toţii vorbeau de cum să se reorganizeze în loji masonice şi să dezvolte masoneria în toată ţara.
Erau de admirat, pentru că toţi erau de o bunătate, simplitate, modestie, conduită morală extraordinară, care pe mine m-au fascinat, vorbeau atât de simplu şi clar, cu trimitere la multe proverbe româneşti, pilde biblice, aveau o credinţă extraordinară, pe care o evocau ca fiind cea care i-a salvat, cât timp au fost arestaţi în lagărele de exterminare din Zarca Aiudului, etc.
Cuvântul masonerie îl rosteau foarte rar şi atunci când îl rosteau se uitau speriaţi ca să nu fie cineva în apropiere să-i audă, dar şi pentru ca atunci când îl rosteau, o faceau cu mare smerenie, o grijă ca şi când rosteau un cuvânt sfânt, ales, impresionant.
Vorbeam cu mamiţa, soţia fratelui Nicu Filip, despre acest aspect şi îmi spunea, că până în 1945, când Nicu se vedea cu fraţii ,,LA CURTE”, adică la Templu, ştia doar că se întâlneau ei bărbaţii şi discutau de-ale lor, filozofau, s.m.d., niciodată nu a auzit de masonerie, aşa de secrete erau aceste discuţii.
La întâlnirile după revoluţie, fiecare aducea ceva de mâncare, ori de băut, fie 200 de grame de parizer, învelit în ziar, fie brânză, cornuleţe, o sticlă mică de suc plina cu ţuică, toate le puneam pe o masă făcută din 2 scânduri ascunse în podul templului, aşezate pe 3 tamburete, aşa se făcea agapa fraternă.
Doamne şi aşa plăcere aveau să guste unii de la alţii ce aduceau de acasă, să întrebe cine le-a facut, cum îşi transmiteau către soţiile lor, aprecieri că sunt foarte bune, etc. O plăcere, te săturai numai auzindu-i, ascultându-i, apoi toate acestea erau acompaniate cu discuţii care mai de care sofisticate, filozoficeşti, că practic ne prindea 3-4 dimineaţa, iar când se despărţeau, mai rămâneau minute bune în picioare la uşă, vorbind de parcă nu s-ar mai fi despărţit, le parea rău că trebuie să plece acasă.
Au trecut aşa trei ani, până în 24 ianuarie 1993, când au fost iniţiaţi mai mulți frați şi au fost constituite cele 3 loji masonice fondatoare ale Marii Loji Naționale din România: Concordia, România Unită şi George Washington, care au avut un număr considerabil de fraţi pe întreg cuprinsul României.
La 24 ianuarie 5993 aceste 3 loji fondatoare s-au întrunit în Primul Convent după 1989, care a constat în instalarea ca Primul Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România, a Ilustrului Frate Nicu Filip, care a avut loc la Casa Vernescu, Sala Oglinzilor, din Bucureşti.
Ceremonia a avut loc în prezenţa unor francmasoni de marcă din Italia, America, California, Franţa, care au asistat la ceremonia de instalare a Marelui Maestru, Ilustrul Frate Nicu Filip, de către Marele Maestru al Marelui Orient al Italiei, Ilustrul Frate Giuliano di Bernardo.
A fost un moment istoric, emoţionant care a marcat frăţia română de la aceea vreme.
Ilustrul frate Nicu Filip, mi-a zis că alegerea datei de 24 ianuarie a fost impusă de el, deoarece Conventul masonic trebuia să fie prezidat de drept şi de faptde Marea Lojă Naţională a Iugoslaviei de la acea vreme, aşa cum dorea şi Ilustrul Frate Nicu Filip şi aşa cum era de drept şi trebuia făcut, deoarece noi eram mult mai apropiaţi de masoneria din Iugoslavia, istoric vorbind, dar pentru ca alţii au venit cu influienţele externe italiene, care au câştigat în faţa sârbilor, atunci Ilustrul Frate Nicu Filip a impus ca să-i fie îndeplinită dorinţa ca la 24 ianuarie, să fie înscăunat Mare Maestru, aşa cum s-a şi întâmplat.
Aici noi cei de azi trebuie să lămurim unele aspecte deoarece se tot comentează povestea regularităţii şi cea a recunoşterii masoneriei române. Ori Marile Oriente din oricare ţară ar fi, ştiim cu toţii că nu au Sfânta Biblie la Altarul Jurămintelor, primesc şi atei şi femei, fac şi politică şi discuţii religioase în ţinutele masonice, deci practic s-au încălcat toate criteriile care asigură regularitatea unei masonerii naţionale.
Dar, cum s-au făcut, s-au făcut, însă e bine de ştiut şi subliniat, ca să ştiim toate aceste adevăruri şi să nu se mai tot bată apa în piuă cu acest subiect.
Au fost date fonduri financiare la trunchiul văduvei cu care s-a luat apoi un apartament pe str. Speranţei, la parterul unui bloc din Bucureşti.
Doresc să vă mai spun ca în 2003, am făcut o Ceremonie masonică solemnă, la Casa Vernescu, azi fiind Cazino Victoria, singura întrunire care s-a organizat din 1993 şi până azi, unde au fost invitaţi fraţi din toată ţara, peste 200 de fraţi, ocazie când am oferit Marea Cruce Masonică a Sfântului Andrei, din aur, gravată cu simboluri masonice, Ilustrului Frate Nicu Filip, care a fost adus pe un cărucior cu rotile, fiind aproape de 90 de ani şi se deplasa foarte greu.
Am acordat 3 Brevete emise de Marea Cancelarie a Ordinelor Masonice din România, pentru merite deosebite astfel: Brevetul pentru Ordinul Masonic Roman clasa I cu lauri, pentru fraţii Marcel Schapira, Suveran Mare Comandor în exil la Marea Lojă Franţei, cel care a condus masoneria română în exil în perioada comunistă, Ilustrului Frate Sever Frenţiu Mare Maestru în scaun după Ilustrul Frate Nicu Filip şi Ilustrului Frate Mircea Alexandru Birţ, care a fost Locotenent Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu Român de grad 33 şi ultim pentru România.
Momentul istoric, 24 ianuarie, al fiecăui an trebuie sa rămână și în viitor cea mai mare sărbătoare masonică naţională pentru toţi francmasonii români. Noi fraţii din Lojile de Ritualistică Comparată şi Cercetări masonice de pe întreg cuprinsul României, marcăm în fiecare an, acest moment aniversar, aducând în memoria generaţiilor de azi adevărurile care s-au petrecut atunci.
Omagiul nostru totodată adus celor care au relizat redeşteptarea masoneriei române este un gest de recunoştiinţă, mulţumire pentru rezistenţa lor, suferinţele îndurate şi curajul lor de a reface masoneria care cândva a jucat un rol hotărâtor la realizarea Marii Uniri de la 1918 şi nu numai.
Sunt multe de spus în legatură cu acest eveniment masonic, am mai zis fraţilor la ţinutele masonice în loji, în unele articole din Revista ,,CUVÂNT MASONIC”, editată de Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti și detaliat voi prezenta aceste momente istorice în cartea mea, volumul II, intitulat:,, FRANCMASONERIA AŞA CUM A FOST”, care cuprinde toate evenimentele masonice din 1989 şi până în prezent.
Acest moment, ziua de 24 ianuarie, trebuie să rămână o dată de referinţă, la care românii indiferent de timp, trebuie să-şi dea mână cu mână şi să unească într-o aceaşi fiinţă naţională, o limbă şi un crez, în Dumnezeu, Marele Arhitect al Universului, Marele Creator.
Sper în reconstrucţia şi regenerarea viitoarei masonerii româneşti, pe care am început a o face din 2002, noi frații din Lojile de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, de pe întreg cuprinsul României.
Masoni din toată țara, fiți mai buni, mai utili uni altora și împreună să oferim societății din care facem parte, o rază de speranță, de lumină, încredere în Adevăr și Dreptate. LA MULȚI ANI ROMÂNIA!
LA MULȚI ANI MASONERIEI ROMÂNE !
Am zis,
VIOREL DĂNACU 33
MARE MAESTRU
SUVERAN MARE COMANDOR
Marea Lojă Naţională a României-
Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice,
PREŞEDINTE
Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti