Dragi cititori,
Vă scriu câteva gânduri ale cărui mesager sunt, după mult timp de discreție și de lucru cu mine însumi, pentru a cunoaște în profunzime învățăturile masonice, care mi-au animat și marcat viața.
Fie ca bunul Dumnezeu, Marele Creator al Universului, să-mi insufle cele mai frumoase gânduri, despre o viață frumoasă, spirituală, morală și luminată, pentru a le împărtășii cu voi dragii mei confrați și surori, de o aceeași ființă națională, astfel ca împreună să clădim acel templu ideal al umanității, în care oamenii să trăiască în armonie, în pace și iubire față de semenii noștri.
Domnul Isus Hristos, Atotputernicul Mare Maestru, Mare Creator al întregului univers, a zis: Iubiți-vă unii pe alții, Iubește-ți aproapele…și iată au trecut 2000 și ceva de ani, în care oamenii se tot roagă, dar parcă nu s-a produs nici o ameliorare interumană, socială, ci trăim în același mediu al brutalităților, nedreptăților, haosului care a stăpânit veșnic, întreaga ființă umană.
Ori omenirea se condamnă singură, datorită neputinței ei veșnice de cunoaștere a Adevărului și Luminii, ori timpul trece odată cu omul călător pin tenebrele labirintelor întunericului, care nu a cuprins Lumina, care este Soarele Dreptății, Dumnezeul atotfăcător a tot și toate, mai înainte de toate.
Aceste gânduri, îmi dau totuși speranța amintirilor, unor lumini ale timpului de mii de ani, ca să le rememorăm fiecărei generații, atunci când spiritul ne deschide larg fereastra spre o gură de aer curat, lumini care au făcut posibilă evoluția omenirii spre diverse forme de organizare și conviețuire.
O mare lumină, a fost la vremea când omenirea dorea să scape de biruri, sclavie, nedreptate, a fost reprezentată de o serie de răscoale făcute în decursul timpului, printre care și Răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan din 1784, amintind an de an, generațiilor de azi și comemorând eroismul lui Horia, Cloșca și Crișan, eroi și deopotrivă martiri ai neamului românesc.
Răscoala din 1784 sau „Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan”, a fost o revoltă a țărănimii iobage din Transilvania împotriva constrângerilor feudale la care era supusă. Au participat iobagii români, maghiari, sași de pe domeniile nobililor și statului, mineri din Munții Apuseni și ocnele din Maramureș, meșteșugari, preoți etc. A izbucnit la 2 noiembrie 1784, în satul Curechiu, Hunedoara și s-a încheiat la sfârșitul lui decembrie 1784, când Horea și Cloșca au fost capturați de către autorități.
Asupra țăranilor apăsau și o serie de dări: zeciuiala din produsele agricole și animale, plocoanele, cărăușiile, cazarea funcționarilor ce încasau birurile, încartiruirea militarilor. Nobilimea deținea monopolul vânatului, morăritului și pescuitului, cotropise păduri, pășuni și multe terenuri agricole ceea ce îi nemulțumea pe țărani. Au mai fost supuși unor obligații privind mineritul, construirea de cuptoare, transportul lemnului și al minereului, ca și la plata unor impozite. Iobagii aveau voie să se căsătorească numai cu aprobarea nobililor.
Împărăteasa Maria Tereza a decretat toleranță pentru românii de religie ortodoxă sau neunită din Transilvania și le-a admis numirea unui episcop ortodox. Fiul ei, Iosif al II-lea, a ajuns prima oară în Transilvania când era asociat la tron, în 1773. În timpul călătoriei a adunat aproximativ 19.000 petiții. Conducătorul răscoalei, Horea, a fost de patru ori la Viena, pentru a-i prezenta împăratului nedreptățile la care sunt supuși țăranii români din Transilvania, ultima audiență fiind în aprilie 1784.
Despre aceste întâlniri ale lui Horea, cu împăratul Iosif al II-lea, s-a vorbit în decursul timpului în fel și chipuri, multe imaginații, presupuneri că Horia ar fi chiar și mason, că participă la întruniri masonice alături de împăratul Iosif al II-lea, toate au rămas secrete în negura timpului despre care unii zic, că le dezvăluie în ultima vreme, ca fiind adevărate.
Am văzut articole în presă, ale unor domni care au scris despre apartenența lui Horia la masonerie, chiar și eu am crezut acest lucru într-un timp, chiar am și îndemnat frații din respectabila lojă “Horia, Cloșca și Crișan” pe care am consacrato la Alba Iulia, cu ani mulți în urmă, să construiască un monument în memoria lui Horia, ceea ce au și făcut, Monumentul Candelă, reprezentând două mâini gigantice din bronz, susținând în mână un recipient în formă de cord, reprezentând inima lui Horea, unde să fie pus petrol și cu un fitil, care să fie aprins și să ardă ca la monumentul eroului necunoscut din parcul Carol din București.
Personal am solicitat la custodele Muzeului masonic, al bibliotecii și arhivelor masonice de la Viena, să îmi scoată din arhivele lor masonice, dacă găsesc ceva scris despre Horia, zis Vasile Ursu Nicola, pentru că noi fiind loji de cercetare și studiu masonic, suntem interesați despre acest lucru, reamintind că împreună suntem membrii ai Asociației Muzeelor, Bibliotecilor, Librăriilor și Arhivelor Masonice cu sediul la Bruxelles (A.M.M.L.A.) și ne revedem la toate reuniunile masonice ale A.M.M.L.A.
Nu au gasit nimic până în acest moment, motiv pentru care sunt sceptic că ar exista ceva scris despre apartenența lui Horea la masonerie. Poate aceste scrieri au existat și nu au mai fost păstrate, trecând totuși 239 de ani de atunci.
Întâlnirile lui Horea cu împăratul erau pur informaționale și de strategie a derulării evenimentelor ce urmau să aibă loc în Transilvania, Horea fiind considerat reprezentant al țărănimii iobage din România.
Lojile masonice de la aceea vreme erau atât de secrete, încât nu cred că își permiteau să facă parte din ele, frați din alte țări, având în vedere cutuma masonică, constituțională, că poți fi mason, doar într-o singură lojă și aceea, cea din locul unde fratele respectiv are domiciliul.
Este posibil ca la curtea împăratului, Horea să fi cunoscut oameni care în particular, erau și membrii ai unor loji masonice, asta este altceva.
Folosirea de către Horea în scrisorile lui, găsite astăzi, a cuvintelor: dragi frați, iubiți frați, este o formulă de adresare a vremurilor, frați de chinuri, frați de umilire, de suferință, frați de credință, deci nu cred că se referea la frați de lojă, frați masoni, frați suntem și azi, întru credința ortodoxă, frați de o aceeași ființă națională, frați și surori.
În concluzie, voi solicita și la alte instituții din Viena, în continuare și la masonerie, să identifice orice scrieri despre posibila apartenență a lui Horia, la masoneria din Viena sau din altă țară.
În vara anului 1784, împăratul Iosif al II-lea a dispus o conscripție militară, în cadrul regimentelor de graniță; cei înrolați să primească arme și să nu mai facă slujbe iobăgești, iar pământurile și casele pe care le aveau în folosință vor deveni ale lor. Conscripția a fost anulată de guvernatorul Transilvaniei, Samuel von Brukenthal, sub presiunea nobililor maghiari care își simțeau amenințate privilegiile de clasă, ceea ce i-a nemulțumit și mai mult pe țărani.
Apropo de guvernatorul Transilvaniei, Samuel von Brukenthal, eu am consacrat o lojă ,,Samuel von Brukenthal”, la Sibiu, condusă chiar de directorul Muzeului Național Samuel von Brukenthal, domnul Sabin Luca, muzeu care păstrează toată colecția de decoruri masonice, vestimentație masonică, obiecte și documente masonice ale acestei loji, nu am găsit nici o urmă aici despre Horea, zis Vasile Ursu Nicola.
În 28 octombrie 1784, la târgul săptămânal din Brad, a venit Crișan cu vestea că Horea a adus noi porunci de la împărat, pe care le va comunica în duminica viitoare (31 octombrie 1784), la biserica din Mesteacăn, îndemnându-i pe iobagi ca în acea zi să vină cât mai mulți, sau cel puțin 4-5 din fiecare sat. Duminică s-au întrunit aproximativ 500- 600 de țărani iobagi, iar Crișan le-a arătat o cruce aurită, susținând că a fost primită de Horea de la împărat ca semn că este împuternicit să îndrume pe iobagi să-și hotărască singuri soarta de a rămâne în continuare iobagi sau de a se înscrie grăniceri în regimentele împărătești. Iobagii, la îndemnul lui Crișan, se hotărâră să plece la Alba Iulia pentru a se pune în slujba împăratului.
În ziua de 4 noiembrie 1784, cete de țărani ard castelul baronului Anton Iosika din Brănișca pe valea Mureșului, iar în cele 2 zile următoare țăranii distruseră și arseră toate curțile nobililor din comunele Sulighet, Bretea, Ilia, Sârbi, Gurasada, Tătărești, Leșnic, Dobra, Roșcani, Geoagiu de Jos etc. O mulțime de nobili, preoți și civili au fost batjocoriți și uciși, de răsculați.
La 11 noiembrie, Horea adresează nobilimii refugiate în oraș un ultimatum, care rezuma ideile politice și sociale ale răscoalei (deși istoricii au arătat că documentul nu a putut să fie redactat de liderii răscoalei, care nici nu erau în zona respectivă și nici nu știau să scrie; mai mult, documentul este identic cu un act redactat la curtea imperială de la Viena, o propunere a consilierului Borie, trimisă Mariei Tereza):
„Nobilul comitat, împreună cu toți stăpânii de moșii și cu toată seminția lor, să jure pe cruce; nobili să nu mai fie, ci fiecare dacă va putea găsi o slujbă să trăiască din aceea. Nobilii stăpâni pe moșii să părăsească odată pentru totdeauna moșiile nemeșești. Și ei să plătească dare ca poporul de rând. Dacă comitele și nobilii stăpâni de moșii se vor învoi la aceasta, țăranii le făgăduiesc pace, iar în semnul păcii să ridice pe cetate, pe la marginile orașului, pe prăjini cât mai înalte, steaguri albe”
Pentru a-l prinde pe Horea, nobilii au pus pe capul lui un premiu de 300 de galbeni. Guvernul din Viena a intervenit și la Constantinopol, pentru ca turcii să nu dea azil răsculaților transilvani. Prin trădare, la 27 decembrie 1784, de către pădurarul Anton Melzer din Abrud, Horea și Cloșca au fost prinși în pădurea Scorușetului din Munții Gilăului. Academicianul David Prodan amintește că, în momentul prinderii „Horea scoase o mână de hârtii din sân și le aruncă în flăcări. Țăranii, ocupați fiind cu legarea, nu le-au putut salva”. Este vorba despre țăranii Ștefan Trif și Nuțu Matieș, alături de alți 5 țărani care au participat la prinderea lui Horea. Arestații au fost depuși la Alba Iulia.
S-a constituit o comisie de anchetă, condusă de baronul Anton Iankovic, care a cercetat desfășurarea răscoalei și pe cei trei conducători ai acesteia.
Crișan s-a spânzurat în închisoare, iar Horea și Cloșca au fost supuși celei mai grele pedepse prevăzută de Constitutio Criminalis Theresiana, prin frângerea cu roată.
În ziua de 28 februarie, orele 9:00, a început procesiunea execuției. Horea și Cloșca au fost transportați în două care separate, având alături până în momentul execuției pe preotul Rațiu, din Maierii Bălgradului. Procesiunea era încadrată de un escadron de cavalerie de Toscana și aproximativ de 300 de pedestrași și husari. Pe Dealul Furcilor (astăzi Dealul lui Horea), în jurul podiumului amenajat, au fost aduși cu forța între 2.500-3.000 de iobagi români, câte trei tineri și trei bătrâni, din peste 400 de sate din cele patru comitate apropiate, unde s-au desfășurat principalele evenimente ale răscoalei.
Execuția prin tragere pe roată s-a desfășurat după un ritual dinainte stabilit. Mai întâi a fost executat Cloșca care a primit 20 de lovituri, în timp ce Horea asista în picioare. A urmat Horea, căruia i-au dat 4 lovituri prin care i-au zdrobit picioarele, apoi călăul, pe nume Grancea Rakoczi din Alba Iulia, i-a zdrobit pieptul și după alte 8-9 lovituri și-a dat sufletul. Conform sentinței, organele interne au fost îngropate pe Dealul Furcilor, iar corpurile le-au fost tăiate în 4 părți și puse în țeapă în cele mai importante localități din comitatele Alba și Hunedoara pentru intimidarea poporului. Corpul lui Crișan a fost tratat în aceeași manieră.
Răsplata promisă și dată de împăratul de la Viena pentru cei care s-au implicat în prinderea conducătorilor răscoalei a fost imediată. Din lucrarea academicianului David Prodan, „Răscoala lui Horea“, volumul II, reiese că cei șapte țărani moți care i-au prins pe Horea și Cloșca urmau să primească 600 galbeni (n.r. monedă de aur) și să fie eliberați din iobăgie, iar pădurarul responsabil de planul prinderii 100 de galbeni. Premiați urmau să fie și țăranii români care l-au trădat pe Crișan, cu 30 de galbeni, dar și o medalie de aur pentru protopopul ortodox Iosif Adamovici și 70 de galbeni pentru cei care au participat de prinderea lui Crișan. „Dar pentru ca această recompensă să-și atingă în cel mai înalt grad scopul, se știe că împărțirea premiilor s-a efectuat cu solemnitatea necesară, în prezența mulțimii care se adună obișnuit în zilele de târg“, notează David Prodan.
Conform ordinului împăratului, ca “toți românii care vor fi neîndoios cunoscuți că au comis maltratări, să fie mutați cu vitele și ustensilele lor”, sute de moți au fost strămutați în Banat și Bucovina.
Moților li se acordă libertatea pășunatului, scutirea de cărăușie, desființarea servituții personale și a legării de glie (august 1785), căsătorii fără consimțământul nobilului și dreptul la învățătură.
Răscoala a avut un larg ecou în străinătate. Din Austria până în Portugalia, din Germania până în Italia s-au publicat broșuri, calendare, articole de presă, rapoarte diplomatice, gravuri privind liderii răscoalei. Unii oameni de cultură și filosofi au apărat și explicat acțiunea țăranilor. Lui Horea i s-a atribuit, cu precădere de către presa europeană, gândul de a reface Dacia, fiind chiar numit “Rex Daciae”. În îndepărtatul Stockholm, revolta țăranilor ardeleni conduși de Horea a fost urmărită prin dese corespondențe cu Viena, Sibiu și alte centre europene. Decenii mai târziu, povestea răsculaților a fost transpusă într-o piesă de spectacol, numită Horia și Cloșca sau banda lotrilor din Ardeal, jucată în mai multe orașe suedeze.
Oripilat de execuția crudă a lui Horea și Cloșca, Împăratul Iosif al II-a, a abolit in întregul imperiu pedeapsa prin tragere pe roată, Horea și Cloșca fiind ultimii executați în acest mod din imperiu. Execuția aceasta barbară a fost dorința expresă a nobililor maghiari răzbunători și nu a împăratului, pedeapsa legală pentru rebeliune fiind decapitarea, ei fiind pedepsiți ca tâlhari. Peste doar un an, pe 30 noiembrie 1786, fratele împăratului Iosif al II-a, Marele Duce al Toscanei și viitorul împărat Leopold al II-lea, promulgă o lege prin care, Ducatul Toscanei devine primul stat in care este abolită pedeapsa cu moartea, abolirea fiind deziderat masonic.
Teoria conspirației, în care Horea ar fi fost frate de lojă cu împăratul iluminat Iosif al II-lea și ar fi fost înțeles cu acesta pentru declanșarea răscoalei, se bazează pe câteva coincidențe și evenimente speciale care au alimentat imaginația unor scriitori și jurnaliști. Teoria conspirației spune că fiind frați într-o lojă din Viena, Horea și împăratul ar fi pregătit o revoluție care să răstoarne ordinea socială veche, revoluție materializată în cea franceză peste 5 ani, al cărei scenariu să fie pregătit printr-o repetiție în cadrul unei revolte țărănești în Ardeal. Ca elemente aparte semnalăm: afirmațiile lui Horea că are susținerea împăratului pentru revoltă (de fapt a fost prezentată de Crișan o cruce din aur primită de Horea de la împărat odată cu o scrisoare în care românii erau îndemnați să se înroleze în regimentele de grăniceri), Horea se adresa cu apelativul ”frate, fraților”, asediul cetății Deva (care ar fi fost o pregătire a asediului Bastiliei) absența inițială a intervenției imperiale, programul social și național al răscoalei, faptul că Horea a sperat până în ultimul moment că va fi grațiat direct de împărat, documentele aruncate de acesta în foc în momentul capturării cu scopul de a nu încrimina pe altcineva, comisia imperială a avut ordin să ancheteze fără tortură, lucru neobișnuit deoarece codul penal al Mariei Tereza spunea ca nici o mărturie nu poate fi luată în considerare dacă nu era obținută fără tortură. De asemenea, o mare parte dintre țăranii capturați a fost grațiată de împărat, toți cei executați au fost victimele represaliilor nobililor maghiari. Se spune că recunoștința față de măsurile ulterioare de îmbunătățire a condiției țăranului roman din Ardeal s-ar fi văzut peste 11 ani în timpul bătăliei de la Arcole, în 15-17 noiembrie 1796, când lui Napoleon i s-au opus cu înverșunare un batalion de grăniceri năsăudeni din armata austriacă. Probabil că această poveste face parte din mitul ”bunului împărat” care avea ca scop doar slăbirea nobilimii maghiare prin ”arătarea pisicii iobăgești” acestora din urmă.
Există chiar teoria conform căruia Horea s-ar fi sacrificat pe sine, la înțelegere cu împăratul, ca să legitimeze primirea unor drepturi pentru țăranii români. Horea ar fi fost asemeni lui Hiram.
Cea mai fantezistă teorie este că ulterior răscoalei, aurul extras din munții Transilvaniei nu a mai ajuns niciodată la curtea imperială, ci ar fi fost direcționat către promotorii revoluției franceze.
Cert este că ideile masonice despre libertăți și drepturi reușiseră să impregneze societatea la toate nivelurile, acestea fiind catalizatorul pentru legitimarea multor mișcări sociale și naționale.
Concluzia este, că nu știu cât de drag îi era împăratului de Horea, ci doar se folosea de el, pentru că a pus recompense pe capul lui ca să-l prindă, asta arată că este departe adevărul, că Horea era posibil și mason, că de aceea vezi doamne era primit și de împărat, rămâne doar o supoziție.
Referitor la povestea răsculaților că a fost transpusă într-o piesă de spectacol, numită Horia și Cloșca sau banda lotrilor din Ardeal, jucată în mai multe orașe suedeze, frații din cadrul Marii Loji Naționale a României-Lojile de Ritualistică Comparată și Cercetări Masonice și frații și surorile din cadrul Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris București, vor reproduce acest spectacol și îl vor prezenta public și în România în viitor.
Noi vom aprinde Candela Monument și în acest an, ca de fiecare data, la 28 februarie, comemorând tragerea pe roată a martirilor și deopotrivă eroilor, Horea, Cloșca și Cloșca. Un frate va depune o coroana de flori din partea fraților din Marea Lojă Națională a României-Lojile de Ritualistică Comparată și Cercetări Masonice și a fraților și surorile din cadrul Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris București.
Când am dezvelit Monumentul Candelă, amplasat în fața monumentului construit de copii în memoria lui Horea, Cloșca și Crișan, am făcut un parastas oficiat de urmașul preotului Rațiu, cel care i-a dat ultima comunicătură lui Horea, s-au împărțit 500 de căni cu simbolurile masonice și ale Monumentului Candelă, inscripționate pe ele și pline cu vin, la cele peste 300-400 de participanți din toată Transilvania, civili, militarii călare pe cai, tulnicăresele din Apuseni, a fost un eveniment mult mediatizat apoi, astfel că de atunci și până azi și pe viitor, de fiecare dată la 28 februarie ale fiecărui an, vin toate oficialitățile publice, politice, asociații de cultură, școlare, din toată Transilvania și din toată țara, să depună coroane de flori, în memoria martirilor și deopotrivă eroilor Horea, Cloșca și Crișan.
Fie ca Marele Creator al Universului, să ne dea forța, puterea și înțelepciunea de a ne cunoaște trecutul, istoria neamului nostru, cinstind toate evenimentele mărețe care au început de la Mihai Viteazu, acum peste 500 de ani, încoace, culminând cu Mare Unire de la 1918, toate având un singur țel, eliberarea țăranilor de sclavie, acordarea de drepturi și libertăți pentru toți românii.
Pace vouă tuturor eroilor neamului românesc,
Dumnezeu să vă odihnească în pace și să rămâneți vii lumini, în memoria noastră colectivă, în vecii vecilor Amin!
Am zis!
Viorel Danacu
Mare Maestru
Suveran Mare Comandor,
Marea Lojă Națională a României-
Lojile de Ritualistică Comparată și Cercetări Masonice
Președinte
Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris București