Cuvânt Aniversar - 20 de ani

        Fiind unul dintre cei care abia la 13 ani dupa Revolutia  din 1989 si la 10 ani dupa 24 ianuarie 1993, cand masoneria a inceput sa-si reia oficial lucrarile ritualice, am semnat pentru prima data  la 12 decembrie 2002, la Paris, un Tratat de Amicitie si Recunoastere cu Marea Loje a Frantei, Grande Loge de France, avandu-l ca Mare Maestru atunci, pe Il. Fr. Yves Max Viton, cea care a gazduit francmasoneria romana in exil, sub conducerea Il. Fr. Marcel Schapira, imi permit ca azi  impreuna cu totii fratii romani, in primul rand sa aducem un omagiu tuturor fratilor care ne-au sustinut si ajutat in toate acele vremuri grele, care acum sunt la Orientul Etern, cat si sa multumim fratilor romani, care au supravietuit dupa 1989  in frunte cu Il. Fr. Nicu Filip, a fratilor din Franta, Italia, Israel, S.U.A., care ne-au ajutat ca la 24 ianuarie 1993  sa ne reluam activitatea masonica.

        La 24 ianuarie 1993 s-a inregistrat juridic, oficial masoneria romana, intr-o ceremonie rituala  extraordinara, care a avut loc in Bucureşti, la Casa Vemescu, Sala Oglinzilor, unde Marele Maestru al Marelui Orient al Italiei, Il. Fr. Giuliano di Bernardo, l-a investit  instalat si consacrat cu toate puterile masonice, ca Prim Mare Maestru al Marii Loji Nationale din Romania, pe Il. Fr. Nicu Filip, continuând lucrarea masonica, menţinând verticalitatea coloanelor pe intreg teritoriul tarii noastre, astfel ca lumina nu s-a stins niciodata, indiferent de vremurile istorice prin care Romania a trecut.

        La 13 -14 aprilie 2002, Primul Mare Maestru ales, Il. Fr. Nicu Filip, imi transfera toate puterile masonice, la Conventul Extraordinar de la Brasov, instalandu-ma, consacrandu-ma si investindu-ma Mare Maestru, astfel ca am asezat in varf de lance, stiinta, studiul, ritualistica comparata si cercetarea masonica, pentru a sterge praful uitarii dupa documentele istorice ale tuturor timpurilor, intelegand, cunoscand trecutul, istoria,  modul cum lucrau fratii in loja atunci, pentru a incerca si noi pe viitor sa facem ce este nevoie si cum trebuie.

        In acest sens, dorind sa fiu foarte scurt, tragand o linie, la acest moment, aduc la cunostiinta Domnilor Voastre, ca a fost necesara transformarea Marii Loji Naţionale A României într‐un spaţiu de cercetare a nevoilor societăţii româneşti şi de identificare a căilor şi mijloacelor necesare progresului şi modernizării; astfel, la 24 ianuarie 2012, Conventul a decis recunoasterea publica a Lojilor de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, în care am lucrat de 10 ani, reunind ca membrii sau vizitatori, pe fraţii care sunt preocupaţi de dezvoltarea gândirii masonice şi de problemele cu care se confruntă societatea contemporană, devenind astfel coloana de susţinere istorică, socială şi în cea mai mare parte metafizică a structurilor, ce am început a dezvolta împreună cu ilustrul frate Nicu Filip, inca imediat dupa Revolutia din 1989.

        Lojile de Ritualistică Comparata si Cercetare Masonica constituie dovada maturităţii gândirii masonice prin adâncirea izvoarelor şi convergenţa lor într‐o entitate doctrinară constitutional  filozofic masonică.

        Masoneria constituită pe teritoriul României a găsit un fond fertil, arhaic, precreştin, de unde si caracterul profund religios, înclinaţia spre meditaţie şi tradiţionalism a poporului roman.

        In toti acesti 20 de ani care au trecut, fratia a facut pasi importanti si nu deloc usori  astfel incat a reusit sa-si ocupe un loc legitim atat in tara cat si peste hotare, fiind recunoscuta de intreaga francmasonerie universala.

        S-au infintat Mari Loji, masculine, feminine si mixte, loji vorbitoare de limba romana  franceza, engleza, ebraica, germana, turca, rusa, spaniola, maghiara   Mari Oriente, Rituri diferite, Ordine masonice, Federati, Confederatii masonice, Uniuni si Aliante masonice nationale si internationale, Centre de Studii si de Cercetare, Loji de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice, Loji salbatice, etc, practic intreg peisajul masonic universal, unii pretinzandu-se regulari, altii acuzati ca iregulari, cu unele disensiuni uneori motivate alteori nemotivate, s.m.d.

        Un lucru este important ca multi sunt cei care au intrat in masonerie, dar putini sunt cei in care, masoneria a si intrat, dar cu totii vom continua slefuirea pietrei brute, devenind din oameni buni, in oameni si mai buni.

        Fie ca urmatorii 20 de ani de acum inainte sa fie mai buni, mai operativi, fratia sa cresca spiritual devenind o Elita Spirituala, construind o Romanie Spirituala si o Europa Spirituala.

        Asa s-a intamplat ca la 24 ianuarie 1848, Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, s-a făcut de către marii barbati de stat, unde biserica, masoneria si armata, au jucat un rol deosebit de important.

        La 24 ianuarie biserica prin episcopul Calinic al Râmnicului (nimeni altul decât Sfanţul Calinic de la Cemica), venerat inca din viata de Tarul Rusiei si de Napoleon al III-lea al Franţei, a fost unul dintre marii barbati de stat si de biserica, care a jucat un rol deosebit de important, in Actul Unirii Principatelor, trăind textul paulin, “un domn, o credinţa, un botez”, in spiritual unitatii de neam, limba si credinţa a libertăţii, fratemitatii si egalitatii, a celor doua principate roamnesti.

        Si atunci, iubirea, sacrificiul si credinţa au făcut un tot, astfel incat romanii si-au văzut visul cu ochii, Marea Unire, cantata: “Hai sa dam mana cu mana/Cei cu inima romana…”, intr-o aceeaşi bataie de inima si grai.

        Trăind atunci ca si acum intr-o unitate, de neam, de credinţa, de iubire de Dumnezeu, daruim impreuna acelaşi suport societatii romaneşti, laolalta biserica, masoneria, armata, umar langa umar, pentru o lume mai buna, pentru un om perfectibil, pentru bunaintelegere intre oameni si popoare.

        Vedeţi, dragii mei fraţi, ca avem o datorie, de a muncii, Intru Gloria LUI, sperând, ca impreuna vom fi mai buni, mai toleranţi, cohabitand, acceptandu-ne unii pe alţii, fara a ne judeca, noi intre noi.

        Fie ca intotdeauna, iubirea, sacrificiul suprem, credinţa, speranţa si munca sa ne uneasca, fiind cu toti o fiinţa de neam si de tara.