Category Archives: Cultura

Cuvantul Marelui Maestru din data de 19.05.2012


Posted by szmeul

CUVANTUL ROSTIT DE

 DR.VIOREL DANACU

MARE MAESTRU

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-

Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice ,

La CONFERINTA MASONICA PUBLICA cu TEMA :

“ACTUALITATI IN MASONERIA ROMANEASCA “ ,

La Orientul Iasi ,

 

                                                                          IASI , 19 MAI 2012 ,

Respectati frati ,

Stimati cetateni ,

 

Masoneria romana si-a mentinut verticalitatea neintrerupt , lumina masonica , nefiind niciodata stinsa , chiar si atunci cand au fost regimuri totalitariste , extremiste s.m.d. .

Plecand de la acest ADEVAR , avem o datorie si o obligatie totodata , fata de inaintasii nostrii masoni , noi fratii din Lojile de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice , sa stergem praful uitarii de pe documentele , arhivele masonice exsistente si azi , in diverse locuri ale Academiei Romane , Arhivelor Statului , Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii , de la diferite familii de masoni cu traditie , pentru a RECONSTITUI ceea ce se cheama Istoria Masoneriei Romane din cele mai vechi timpuri , care a exsistat pe melegurile noastre , romanesti .

Trebuie sa se stie ca Dunarea a fost , este si va fi un izvor de cultura masonica danubiana , nesecat , care a dat o civilizatie , prin convietuirea pasnica a mai multor etnii , unicat in regiune , astfel ca se poate vorbi de un exemplu de interculturalitate , de un TEMPLU IDEAL AL UMANITATII , cu ritualuri INITIATICE , dintre cele mai variate si vechi   cunostinte dintre cele mai profunde  ale civilizatiei  danubiene .

Pentru materializarea acestor acţiuni , a fost necesara  transformarea Marii Loji Naţionale A României , într-un spaţiu de cercetare a nevoilor societăţii româneşti şi de identificare a căilor şi mijloacelor necesare progresului şi modernizării , astfel , la 24 ianuarie 2012 , Conventul a decis recunoasterea , public , a Lojilor de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice , în care am lucrat  de 10 ani , reunind , ca membrii sau vizitatori , pe fraţii care sunt preocupaţi de dezvoltarea gândirii masonice şi de problemele cu care se confruntă societatea contemporană , devenind astfel coloana de susţinere istorică , socială şi în cea mai mare parte metafizică a structurilor , ce am început a dezvolta împreună cu ilustrul frate Nicu Filip Primul Mare Maestru al Masoneriei Romane si cel care m-a investit cu toate prerogative  masonice Mare Maestru .

Lojile  de Ritualistică Comparata si Cercetare Masonica , constituie dovada maturităţii gândirii masonice prin adâncirea izvoarelor şi convergenţa lor într-o entitate doctrinară constituţional filozofic masonică .

Masoneria constituită pe teritoriul României a găsit un fond fertil, arhaic, precreştin ; de unde caracterul profund religios înclinaţia spre meditaţie şi tradiţionalism a poporului roman . Lojile de Cercetări propun punerea în discuţie şi demararea unei Enciclopedii Masonice Universale , de concepţie original . Lucrarea implică profesionalitate şi o continuă supraveghere de ansamblu , termene fixate de colectivul redacţional .

Ca punct de plecare va fi trimisă o adresă către toate Marile Loji de la care am primit recunoaştere , rugând fiecare Mare Lojă să binevoiască ca pe un număr de pagini să-şi constituie în limba Engleză, propria sa istorie de la origini până în zilele noastre. Lucrarea la Enciclopedia Masonică a început deja. O lucrare complexă la care  participa fraţi din Obedienţa MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI-Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice  .

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice ,  este Obedienţă autonomă , suverană, recunoscută de masonii de pe intreg teritoriul României .

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice , a fost regular constituită din trei Loji regular constituite , primind Lumina de la Mari Loji Regulare universal recunoscute şi continuă tradiţia masonică prin Conventul Extraordinar de la Braşov 13-14 aprilie 6002, prin noi şi ilustrul Frate Mare Maestru Ad Vitam Nicu Filip , ctitorul masoneriei regulare contemporane de Rit Scoţian Antic şi Acceptat pe teritoriul României.

Masonii ce alcătuiesc , MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice , proclamă cu tărie credinţa Întru Marele Arhitect al Universului , în puterea şi voinţa Sa revelată , în nemurirea sufletului , în Constituţie şi este profund TRADITIONALA , RITUALICA SI SPIRITUALA .

Cele trei Mari Lumini ale Masoneriei Universale: Cartea Legii Sacre (Biblia, Torah, Coranul sau Zend Avesta, după caz) deschisă, Echerul şi Compasul, sunt în deplină cinstire, aşezate la vedere, pe tot timpul lucrărilor ce se desfăşoară în Lojile de sub Obedienţa MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI-Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice .

La Orient , stau cele trei Mari Simboluri Sacre: Ochiul lui Dumnezeu în Triunghiul Sacru, Soarele şi Luna, de o parte şi de alta a lui, patronând dinspre Orient rândurile de fraţi corespunzătoare celor două coloane fundamentale „J”şi„B” .

La MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice , pe peretele corespunzător poziţiei Soarelui , înspre Orient , este arborată Baniera MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI-Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice , iar pe cel corespunzător Lunii, este arborat Tricolorul României .

În mod solemn şi sacru , orice iniţiat în masonerie , va depune jurământul cu mâna stângă şi privirea aşezate deopotrivă pe Cartea Legii Sacre deschisă , pe Echer şi pe Compas , pentru a vibra în armonia dintre cuvânt şi sacralitatea divinului .

Marea Lojă Naţională A României are suveranitate masonică deplină pe întreg teritoriul României, asupra Lojilor de sub Obedienţa sa. Se autoguvernează, având putere absolută asupra Lucrării celor trei grade: Ucenic , Calfă , Maestru .

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice , nu-şi împarte autoritatea cu nici o altă putere masonică sau laică asupra celor trei grade amintite şi nici un demnitar din conducerea vreunui Rit nu poate deţine în paralel demnităţi şi funcţii în Marele Consiliu al MARII LOJI NATIONALE A ROMANIEI-Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice.
Marea Lojă Naţională A României, autorizează funcţionarea în teritoriul pe care îl guvernează a Riturilor de perfecţiune, universal acceptate .

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice şi Lojile de sub Obedienţa sa , în timpul Ţinutelor ritual , interzice discuţiile politice, religioase sau de afaceri .

Masoneria de Rit Scoţian Antic şi Acceptat , lucrând pe teritoriul României trebuie să reprezinte coloana de susţinere morală , materială şi socială a naţiunii române. Masoneria , prin lucrarea sa , contribuie la garanţia drepturilor cetăţeneşti şi respectul naţiunii noastre în lume.
MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice participă activ la viaţa de zi cu zi a României .

Avem astăzi o Lojă ţărănească, care lucrează pentru ridicarea material , socială a satului românesc . Suntem pe cale de a înfiinţa noi triunghiuri ţărăneşti , în alte puncte ale ţării , la Putna , Teleorman , Maramureş . Masoneria îşi propune să depună eforturile  ca ţăranul roman , devenind agricultor , acesta să ducă la închegarea unor microferme , cu randament sporit , cu mijloace mecanice de lucru , cu un sprijin sporit şi competent al organelor statale . Am mai spus-o , ţăranul roman nu trebuie căutat în balade , în muzee de artă folclorică , nici in literatură  . Ţăranul roman , dintotdeauna a constituit clasa cea mai năpăstuită. A dat cu sapa , a tras cu coasa , jumătate din an pus să hiberneze . Masoneriei îi revine rolul să-l facă pe ţăran contemporan epocii , conştient că este o forţă care poate realiza enorm pentru ca ţării , întregii naţiuni să-i meargă bine , restabilind astfel un echilibru între sat şi oraş .

Avem un cler care şi-a dat din plin obolul de suferinţă şi moarte în închisorile şi lagărele de muncă forţată , a căror amintire încă cutremură de groază , dar care acum s-a estompat şi continuă să se estompeze , devenind istorie , subiect de discuţie în mari adunări filozoficeşti.
Noi românii suntem – naţiunea în majoritatea ei – creştini ortodocşi.    N-am oprimat celelalte culte , nicicând . Nu am dărâmat bisericile sub ocrotire papală cu tunul cum a făcut-o la ordinul habsburgic , generalul Bem . Este de dorit să avem Preoţi Masoni , pe care îi chemăm să ne cunoască , să cunoască idealurile şi eforturile noastre pentru unire şi respectul celorlalte religii . Preoţii din ţara noastră trebuie să cunoască , că spre a deveni mason trebuie să crezi nestrămutat în Dumnezeu , trebuie să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi , trebuie să cunoască că noi vorbim lumii prin fapte , că binele îl facem în taină , aşa cum propăvăduiesc sfintele noastre scripturi .  Preoţii noştri , respectaţii noştri Preoţi trebuie să cunoască faptul că Masoneria repudiază din plin sectele care ne-au năpădit credinţa şi ţara . Papa Ioan Paul spuse: „Biserica ar trebui să-şi deschidă ferestrele atât ca să vadă afară, dar mai ales pentru a permite aerului curat să intre înăuntru. ”.

 Poate numai în fosta Rusie , credinţa a fost atât de oprimată cât a fost la noi. Să nu uităm că efortul comunismului a fost ca poporul român să devină ateu. La lumina acestor realităţi istorice trebuie reexaminată spiritualitatea atât în areal contemporan , cât şi în perspectiva unor deveniri ale căror începuturi se întrevăd prin ceaţa , prin care corabia statală înaintează uşor , cu grijă să nu se sfărâme de stânci. S-a aşezat asupra lumii o ceaţă , prin care se întrevede o confruntare gravă cum n-a mai cunoscut încă omenirea , când adversarul nu mai este o ţeavă de tun ci este o nălucă , când mâini teroriste agită arma atomic , agită războiul chimic , când agită viruşi ucigători la care nu cunoaşte nimeni antidotul. La ceasul acesta al istoriei , Masoneria de pe teritoriu cheamă fraţii să stea strânşi umăr la umăr , unul lângă altul , spre a duce în continuare aportul nostru pozitiv , ca , încă o dată o spun , să ne ocupăm locul pe care îl merităm în lume .

Chemarea noastră s-a adresat şi se adresează tineretului , se adresează studenţilor din toate domeniile de cercetare şi suntem bucuroşi că am avut audienţă . Întâia lojă de studenţi , Loja „Mihai Eminescu” a luat cu entuziasm fiinţă.  A doua lojă , Nichita Stănescu est eîn curs de constituire . Avem un tineret pe toate planurile extrem de dotat , se anunţă la orizont o generaţie având ca pistă de decolare pe Eugen Ionesco , de rădăcină din Slatina , acesta care a aşezat ca şi O’Neill teatrul contemporan pe coordinate noi în deplin accord cu gândirea lumii .

Acum , când Răul şi-a întins în mod alarmant aripile peste lume , când ignoranţa şi reaua voinţă lasă locul unor forme din ce în ce mai subtile , chemarea spre o nouă expresie a Lucrării noastre Masonice, cere să ocrotiţi şi să respectam Adevărul , să curmam avântul cu care securea corupţiei ciunteşte zeci de suflete , să ne unim prin tradiţionalul lanţ al fraternităţii , închipuind din trupurile şi minţile noastre acel zid unic pe care doar iubirea îl poate întări .

Pe data de 24 ianuarie 2012 , a fost trimisă o scrisoare tuturor Marilor Loji în care au fost menţionate următoarele : alături de toate naţiunile lumii suntem şi noi românii , martorii multiplelor evenimente care continuă să otrăvească pacea omenirii . Dincolo de strădania personală de perfictibilitate , împlinirea noastră nu va fi întreagă , decât , armonizându-ne în grandioasa Lucrare a Masoneriei Universale , vă asigurăm , iubiţi şi respectaţi fraţi , de întreaga noastră disponibilitate , de alesul sentiment de iubire fraternă pe care-l nutrim faţă de voi şi toţi fraţii români .

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice , continuă din dorinţa de Adevăr şi Dreptate , condamnarea oricăror acte de corupţie , extremism , sau terrorism , acest flagel distrugător care loveşte omenirea şi viaţa alimentată de corupţie , – sângele care irigă şi constituie puterea actului terrorist , care se cer anulate . Am fi onoraţi să înţelegeţi că noi continuăm Lucrarea începută în 5880 , regularizată în 5993, Lucrare re-aşezată pe eternele principii ale masoneriei universal , focalizându-şi preţuirea pe neclintitele elemente de tradiţie masonică .

De aceea nădăjduind într-o bună şi fraternă înţelegere a intenţiilor noastre , vă asigurăm încă o dată de întreaga noastră preţuire şi deplina disponibilitate la conlucrare .

Europa nu constituie ca Statele Unite ale Americii o naţiune , Europa este o constelaţie de culturi , de tradiţii , de orgolii , pe care masoneria Continentului caută să-i dea un numitor comun.
În acest sens MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice , încorporează lucrării , găsirea modalităţii corecte ca cele cinci principii fundamentale:
- Credinţa în existenţa Marelui Arhitect al Universului, ţinutele rituale ţinându-se ÎntruGloria Sa ;

- Prezenţa celor Trei Mari Lumini ale Francmasoneriei: Biblia, Echerul şi Compasul ;

- Interzicerea dicuţiilor cu subiect politic sau religios în cadrul ţinutelor rituale ;

- Neadmiterea femeilor în cadrul ţinutelor rituale;
Să fie puse în acord cu noile realităţi politice , sociale , cu noile alianţe  într-un cuvânt cu miezul problemelor noi de existenţă ce s-au conturat.
S-a văzut cât de greu , cu câte flexiuni Constituţia Europeană nu şi-a putut căpăta acordul ţărilor componente . Se încearcă aceasta prin masoneria continentului ? Se pare că da ; până în prezent nouă Mari Loji din ţari europene şi-au dat acordul . Viitorul ne va aduce răspunsul , se pare că pentru prima dată în istorie , masoneria nu este gândită prin dogmatica ei, ci prin modul vertiginos cum se desfăşoară evenimentele într-o lume atât de contradictorie , de agitată, în care pupila timpului deschisă , “văzând” clar, e imediat reacoperită de ceţuri.

 

 

Romania , Gradina Maici Domnului , cum a zis , Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II , cand a vizitat Tara noastra , cu ani in urma , este adanc infipta in radacinile ei culturale , initiatice , traditionale si spirituale , lucru confirmat de mari cercetatori , de documentele exsistente , gasite in diferitele vestigii arheologice , gratie , arheologilor romani si strini , incepand de la Dunarea de Jos , la Cucuteni , la Curtea de Arges , Placutele de la Tartaria , Sarmisegetuza , la Prima Scoala Romaneasca din Scheii Brasovului .

Masoneria , este o cale initiatica , pe care , cel care o parcurge , se slefuieste , se desavarseste , printr-o crestere pe verticala , spiritual moral si intelectual , astfel ca Lumina care naste din Adevar , este cea care ofera statutul de om liber , initiat , care cauta aceasta Lumina si Adevar , continuu pana la sfarsitul veacurilor .

Reintoarcerea la izvoare nu inseamna regresie , ci cunoasterea adevarului primordial , a Luminii , a iubirii de aproape , a cunoasterii intreg Universului , a Constructiei  Marelui Arhitect , marelui Creator , a tot si toate , a Tatalui , a Fiului si Sfantului Duh , Biblia este una din cele trei Mari Lumini pe care candidatul depune primul Juramant Masonic , la initiere , fiind lampadoforul caii initiatice .

Aceste cateva ganduri , deocamdata , vi le supun investigatiei , fratiilor voastre , pentru a ne da seama cu totii , ca noi fratii din MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI –Loja de Ritualistica Comparata si Cercetare Masonica , avem posibilitatea deschiderii unui nou orizont initiatic si anume acela al unei Masonerii Spirituale .

Masoneria a cunoscut mai multe etape : mitica , legendara , operative si speculativa , aceasta ultima etapa speculative nu mai poate fi vazuta cu aceleasi dioptrii ca acum zeci si sute de ani , s-au produs mutatii fantastice , in relatia om sacru , in genomul uman , etc , masoneria , este daca vrei ca si cum ai calari un cal de lemn , asadar , azi , intr-o societate lipsita de moralitate , constiinta , unde forta face legea , iubirea de pamant , de copii , de familie a disparut , proprietatea nu mai este sfanta , asa cum bunici si strabunicii nostrii o iubeau si apara chiar cu pretul vietii , singura , care poate reda iubirea de pamant , constiinta , moralitatea , iubirea de aproape , intre noi generatiile de azi si viitoare , este Masoneria Spirituala , impreuna cu Sfanta Biserica , care si-a adus un aport fundamental in toate momentele grele , prin care tara , oamenii , au trecut , de-a lungul timpului .

Programul National Masonic , pe care l-am initiat si lansat cu ani in urma la Tismana , prin prima Loja Masonica sateasca care am consacrato , la Hobita , satul unde s-a nascut titanul sculpturii universale , constructia Monumentului Eroilor satului Hobita din Primul si al Doilea Razboi Mondial , cu fratii , constructia Troitei Masonice , in stil gorjean si asezarea ei in cimitirul satului , langa parintii lui Brancusi , ca semn crestin al exsistentei lui Constantin Brancusi  alaturi de parintii sai , sunt cateva fapte , modeste , care demonstreaza ca satul romanesc este cel care a dat tarii totul , intotdeauna , din el ne tragem cu totii , acolo  la  locul natal , este oaza in care spiritul fiecaruia dintre noi este prezent si ramane vesnic , fratii  din MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-Lojile de Ritualistica Comparata si Cercetare Masonica , avand un rol insemnat la conservarea patrimoniului initiatic national si universal .

Asezarea la o masa ovala , si nu cu colturi a masoneriei nationale si universale , este un deziderat pentru generatiile viitoare de masoni , pentru o Pax Masonica Nationala si Universala , Intru Gloria Marelui Arhitect al Universului , a Marelui Creator , Constructor , a lui Dumnezeu .

Pentru aceasta , fratilor , din MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-Lojile de Ritualistica Comparata si Cercetare Masonica , le revine un rol extraordinar si anume sub “umbrella” unei Mari Loji Nationale , fratii , de etnii diferite , religii diferite , culturi diferite , sa aibe libertatea sa practice masoneria , in formele spirituale proprii , ale unor ritualuri comparative , in Loji de Sfantul Ioan , in Loji de Sfantul Andrei , in Loji de Sfantul Constantin , de rit scotian , rectificat , egiptean , elen , Memphis misraim , York , s.m.d. , deci o Masonerie Spirituala , singura care va asigura puntile de legatura spre o Pax Masonica Nationala si Universala , eliminand astfel acest individualism , egoism masonic speculative , care se transforma practic intrun sport antimasonic national , inuman .

Coruptia , banii , averile sunt azi maxime ale multora care au intrat in masonerie dar masoneria nu a intrat in ei , lucru care a produs un declin , o scadere a prestigiului si totodata a increderii tinerilor in masoneria speculativa , insasi termenul , cuvantul nu mai are rezonanta initiatica , azi .

Inchei pentru moment , cu increderea , ca toti cei care simt romaneste , traiesc , gandesc  , romaneste , vor fi initiatii de maine , care impreuna sa facem o masonerie romaneasca , o masonerie pentru romani si o masonerie pe intelesul romanilor , o Masonerie Spirituala , eliminand confuzia , reaua credinta , ca masoneria este o societate obscura , care face rau oamenilor , sau ca vrea sa conduca Guvernele lumii s. m. d. nu masoneria , incepe in fiecare zi , cu fiecare rasarit de Soare , nu exista mason mai mare si mason mai mic , un initiat niciodata nu poate exclude un alt initiat, principiile de LIBERTATE , EGALITATE , FRATERNITATE au fost si raman la baza tuturor ritualurior initiatice , fiind coloana vertebrala , de sustinere a Ordinii si nu Haosului , intre oameni , laolalta cu Credinta Crestina marturisita de Sfinta  noastra  Biserica .

ATOTPUTERNICUL MARE CONSTRUCTOR AL UNIVERSULUI SA FIE IN NOI SI PENTRU NOI ,

AM ZIS ,

DR.VIOREL DANACU

MARE MAESTRU

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-

Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice


Renaissance de la Franc-Maconnerie


Posted by ovidiu

13 ANS D’OUVRAGE MACONNIQUE SUR LE
TERRITOIRE DE LA ROUMANIE

Le 24 janvier 2006 on a remémoré l’événement historique quand l’Ouvrage Maçonnique a été repris en Roumanie par une Tenue Extraordinaire dirigée par le Grand Maître Giuliano di Bernardo et par l’illustre Nicu Filip.
Plus d’une centaine de Frères Roumains ont été présents, invités au moment quand le Grand Maître Giuliano di Bernardo a remis le marteau à l’Autorité Maçonnique à l’Illustre Frère Nicu Filip, le premier Grand Maître élu de la Maconnerie Roumaine depuis plus d’une moitié de siècle.
L’illustre Grand Maître Giuliano Di Bernardo, après l’ouverture de la Tenue Rituelle, a fait la suivante déclaration: Chers Frères, je vous remercie pour nous avoir invité à Bucarest, afin de participer à cet événement historique de la Grande Loge. La signification de cette tenue solennelle éclipse toutes les autres choses. Les occasions pour démontrer si clairement la liaison fraternelle de la Chaîne Universelle d’union fraternelle ont été rares.
Après le discours, l’Illustre Frère Giuliano Di Bernardo a invité l’Illustre Frère Nicu Filip à venir devant l’Orient et pręter le serment solennel sur les trois grandes lumières de la francmaçonnerie: Le Livre Saint – la Bible, l’Equerre et le Compas en disant: “Je te donne maintenant les trois Loges qui ont travaillé jusqu’à présent sous l’obédience du Grand Orient de l’Italie”. Ensuite il a invité les Illustres Maîtres Vénérables des Loges “Armonia”, “Delta Dunarii” et “Nicolae Balcescu” à venir à l’Orient et pręter le serment de foi. Il a conclu disant: “Je vous libère maintenant, selon votre désir, de l’Obédience du Grand Orient de l’Italie et je vous mets sous la protection de la Grande Loge Nationale de la Roumanie.
Par conséquent, un nouveau chapitre de la Franc-maçonnerie Universelle a été commencé. Le rétablissement de la Grande Loge représente pour nous un exemple de l’inévitable victoire des pensées et des âmes des hommes libres sur toutes les formes de tyrannie et opression.
Ainsi les Frères Roumains ont été reçus de nouveau dans le Temple de la Franc-maçonnerie, une maison que leurs âmes n’ont jamais quitté.
Quand le Mal a étendu ses ailes de façon alarmante sur le monde, quand l’ignorance et la mauvaise volonté revetissent des formes de plus en plus subtiles, ma décision inébranlable exprime la vocation envers une nouvelle expression de notre Ouvrage Maçonnique, en vous demandant de protéger et respecter la vérité, réprimer l’élan avec lequel la hache de la corruption taille dizaines d’âmes, s’unir par la traditionnelle chaîne de la fraternité, construisant avec vos corps et vos esprits le mur unique qui ne peut ętre consolidé que par l’amour.
Convainçus qu’au-delà de l’effort personnel de perfectibilité, votre accomplissement ne serait complet que par l’harmonization dans le grandieux Ouvrage de la Maçonnerie Universelle. Nous vous assurons, mes bien chers frères respectés, de notre entière disponibilité, du sentiment d’amour fraternel que nous nourrissons pour vous et pour tous les frères roumains.
Nous voulons vous assurer que les maçons continuent, animés par le désir de Vérité et Justice, la condamnation de tous les actes de corruption, extremisme ou terorisme, ce flagelle détruissant qui frappe l’Humanité. La vie alimentée par la corruption, le sang qui irrigue et constitue le pouvoir de l’acte terroriste doivent ętre annulés. Nous serrions honorés à conmprendre de continuer l’Ouvrage commencé en 1880, régularisé en 1993, Ouvrage mis de nouveau sur les éternnels principes de la Maçonnerie Universelle et focalisant sa appréciation sur les éléments stables de tradition maçonnique.
C’est pourquoi, nous espérons dans une bonne et fraternelle compréhension de nos intentions, nous vous assurons encore une fois de notre entière estime et pleine disponibilité à la collaboration.
Les maçons roumains, par persévérance  et amour de Patrie, sont heureux de pouvoir apporter leur contribution ensemble toutes les structures Euro-Atlantiques.


222 de ani de la Supliciul lui Horea, Alba Iulia 28 februarie 2007


Posted by ovidiu

222 DE ANI DE LA

SUPLICIUL LUI HOREA

ALBA IULIA 28 FEBRUARIE

1785 – 2007

Comemorarea a 222 de ani de la momentul in care au fost martirizati, in anul 1785, la Alba Iulia, Horea, Closca si Crisan. La Monumentul Candela al celor trei martiri ai neamului, reprezentantii Marii Loji Nationale a Romaniei au depus coroane de flori si au pastrat un moment de reculegere. Evocarea lui Horea a avut conotatii speciale in acest context. Horea a fost numit si “egalul imparatului” deoarece, la fel ca si Imparatul Autro-Ungariei din acea vreme, era membru al Masoneriei.

Ca in fiecare an, eu, fr.ˇ. Viorel Danacu, merg cu mare placere, pe 28 februarie, ca si de 1 Decembrie, la Alba Iulia, pentru ca noi, masonii, acordam in primul rand atentie traditiei. De cand intri in Masonerie esti intrebat daca crezi in Dumnezeu, daca crezi in Marele Arhitect al Universului si in nemurirea sufeltului, intrebarea nu este pusa la intamplare, pentru ca daca credem in nemurirea sufletului, practic asta ne-a renunit si in ziua de 28 februarie, in jurul eroului, fratelui Horea. Asa mergem al Curtea de Arges, legenda Mesterului Manole, asa mergem la Hobita, la Constantin Brincusi, tot asa, in Bucuresti, noi masonii construim anul acesta un monument care sa ne reuneasca pe toti cei care credem in Creator si in nemurirea sufletului, de 8 septembrie, astfel incat aceste simboluri pe care le asezam in jurul simbolurilor pe care le reprezinta acesti martiri, sa ne faca sa fim mai buni, pentru ca amintirea despre ei ne indeamna spre toleranta, spre armonie, spre bine.

Sigur ca Alba Iulia ne leaga nu numai prin ziua de 28 februarie, ne leaga pe noi masonii pentru ca aici a fost promulgata in 1993 prima Constitutie Masonica pe care noi o pastram cu sfintenie, care pentru noi este cartea de capatai, si sigur ca, nu in ultimul rand, fratii de aici, din Loja Horea, Closca si Crisan, si mai recent, fratii din Loja Apulum, a carei ceremonii de aprinderea a luminilor a avut loc in data de 27 februarie. Sigur ca asta inseamna o activitate remarcabila a fratilor de la acest Orient, a Pro Marelui Maestru pe regiunea Transilvania, a fratelui Mircea Chira, a venerabililor, pentru ca in data de 27 februarie am avut bucuria sa avem  venerabili veniti de la Loja Samuel von Brukenthal din Sibiu, de la Medias, de la Brasov,Loja Nicolae Titulescu, Cluj… . Sigur, ne reunimde fiecare data cu mare bucurie.

Infiintarea aceste noi loji la Alba Iulia inseamna ca un numar de locuitori ai acestui oras, Orient cum ii spunem noi, au batut la portile templului, au primit marea initiere si, intrucat numarul de membrii a cescut considerabil, a permis constituirea unei a doua loji. Si sigur ca bucurie este ca in fiecare Orient numarul fratilor sa creasca, a calitatii lucrarii masonice, astfel incat prin lucrarea masonica, prin faptele pe care le realizeaza fiecare in Orientul unde-si desfasoara activitatea, fiecare sa contribuie la dezvoltarea societatii, la dezvoltarea orasului, pentru ca este nevoie astazi, tara are nevoie in toate orasele de oameni care sa promoveze proiecte durabile cu care sa poata sa se mandreasca generatiile care vin.

Mi-aduc aminte, venerabilul de la Hobita, mergea in copilarie cu tatal lui la Coloana Infinitului si-i spunea dupa ce vizita targul de animale – vezi, la ora 12 ne intalnim la teava aia.

Ťeava aiať de atunci, atunci ca si astazi, era colana infinitului. Probabil ca si monumentul Candela care este astazi la Alba Iulia si unde credem ca este pelerinaj, ca oameni din toate zonele, din toate institutiile vin sa-si aminteasca de eroul Horea, de fratele Horea, dar din pacate au fost in numar redus. Viata este zbuciumata, lumea este preocupata de cu totul alte lucruri, framantarile sunt mari si sigur ca uitam de tot ce are mai frumos Alba Iulia, tara . Ma refer la aceste acte mari care le-au facut.

S-a discutat in timp despre faptul ca Horea a fost mason, existand controverse pe marginea acestui subiect si s-a si scris in cateva lucrari masonice despre acest subiect. Noi, Marea Loja Nationala a Romaniei, am dezvoltat cu fratii nostri, Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris – Bucuresti, care de anul trecut a intrat intr-o organizatie europeana intitulata Asociatia Muzeelor Bibliotecilor Librariilor si Arhivelor Masonice cu sediul la Bruxelles. Anul trecut am fost invitati pentru a fi cunoscuti de membrii acestei asociatii, pentru ca fac aprte, repet, toate institutiile masonice, biblioteci, muzee din Europa. Reuniunea s-a tinut la Viena. Am fost primiti de Marele Maestru, fratele Krauss, chiar la sediul Marii Loji a Austriei. Doua zile au tinut dezbaterile. A treia zi au continuat la Budapesta. Am facut rugaminti in ceea ce inseamna identificarea documentelororiginale si am primit de cateva zile ca in luna mai sa fim la Viena un numar de membrii ai acestui centru regional de studii Francmasonice Paris  Bucuresti, care cu siguranta vor afla lucruri importante privind viata masonica a lui Horea, felul cum a fost, cand a fost initiat, ce alti frati au facut parte din acea loja, etc. Deci, dupa revenirea de la Viena o sa facem cunoscut opiniei publice romanesti cine a fost masonul Horea, cand si de ce. Pana atunci ar insemna sa povestim mai mult despre importanta evenimentelor in care a fost implicat Horea si mai putin despre viata masonica, insemnand a ne da cu parerea, in nestiinta de cauza.

In curand vor fi gasite conexiunile nu numai la Viena ci si la Paris, unde deja avem o echipa de frati care studiaza arhiva Masoneriei Romane pe care cred ca o s-o aducem la Bucuresti. Am facut demersurile necesare Arhivelor Nationale ale Statului pentru crearea unui fond arhivistic masonic pentru a da posibilitatea unui numar mai mare de frati, de a avea acces la acest patrimoniu masonic. De asemenea, Marela Loja a Belgiei, Marele Orient Lusitan, Marele Orient al Frantei au arhive bogate cu documente privind lucrarea masonica romaneasca.

In incheiere vizavi de ceea ce s-a intamplat pe 28 februarie la Alba Iulia si ca mesaj legat de importanta ultimelor evenimente din viata lojilor din Alba Iulia, ii rog sa aiba incredere unii in altii pentru ca ne aflam pe un drum foarte bun. In luni am avut o constituire de loja la Piatra Neamt, o a doua loja in Brasov, una in Bucuresti, loja din Sibiu, o loja in care intreaga garnitura de oameni de cultura este prezenta, acolo este Capitala Culturala Europeana si incercam sa-i facem sa fie cunoscuti. Sa creada in Marele Arhitec al Universului, pentru ca el este singurul in jurul caruia putem sa ramanem uniti. Unitatea Masoneriei in zilele urmatoare, in anii urmatori, o gandesc in acest fel, ca prin actiune, prin fapta, sa ramanem strans uniti in jurul Creatorului. De ce este acest lucru foarte important? Pentru ca Masoneria, initierea este proclamata intru Gloria Marelui Arhitec al Universului. Ii rog pe toti fratii din tara si din strainatate sa-si aplece privirile asupra lucrarii masonice regulare traditionale si spirituale, sa ne ridicam impreuna la o treapta spirituala de cuprindere a lucrarii fara a mai irosi nici un timp in lucruri marunte. Tara are nevoie astazi intr-un ritm extraordinar, de oameni care sa se angajeze, sa fie responsabili  si sa implineasca tot ceea ce-si pun in gand.


Hobiţa, 50 de ani de la moartea lui Constantin Brîncuşi


Posted by ovidiu

Căpetenia satului, Venerabilul Lolescu, işi începe cuvântul zicând “sărbătorirea a 50 de ani de la moartea lui C. Brîncuşi” unii îl corectează, se corectează şi el stereotipic, pentru ca in sufletul său, vorbind în faţa a sute de oameni, din cimitirul satului din Hobiţa era o mare sărbătoare.

Această mare taină a morţii lui Brîncuşi şi a mesajului transmis înainte si după, către sacru şi universalitate ne aşează în faţa unei mari sărbători a naşterii, vieţii, morţii şi învierii lui precum ţi a tuturor marilor binefăcători ai omenirii, Isus, Hiram, Osiris, Prometeu, Socrate, Pitagora şi mulţi alţii.

În preajma Sfintelor Sărbători ale Paştelui, noi toţi, am mers la Hobiţa, unde cu mic şi mare, am pus o floare, am aprins o lumânare, după tradiţia creştină. Au venit membrii ai autorităţilor locale si judeţene Gorjene, ai fundaţiei ŤFamilia Brîncuşiť care au adus, in dar, simbolurile, două cărti deschise din marmură albă, una aşezată pe mormântul mamei şi una a tatălui lui Brîncuşi.

Acolo în cimitirul satului, noi masonii, am construit cu ajutorul unui sculptor hobiţean şi ai fraţilor lui din loja Hobiţa, o troiţă din lemn şi am sfinţit-o în cimitirul satului, aşezând-o în faţa bisericuţei de lemn din cimitir şi construită de bunicii lui             Brîncuşi ca semn creştin, al prezenţei lui Brîncuşi în satul natal.

Aici s-a ţinut şi anul acesta slujba de către preoţii satelor şi veşnica pomenire si stropii de vin, puşi la rădăcina troiţei sfinte.

Aici a înviat Brîncuşi, a prins rădăcină şi viaţă pentru noi toţi credincioşii.

Aici, arată lumii întregi că a fost primul respiro, aici îi cânta ca şi astăzi păsărelele zăvoiului de lângă cimitir, în care el cioplea şi şlefuia primele nuiele de arin şi pietre din albia râului Bistriţa.

Naşterea, viaţa, moartea şi învierea lui, sacre, aici la izvor, ca să nu zicem în izvorul nesecat al lui Brîncuşi, ne oferă mesaje profund sacre care permit înălţarea spre alte trepte ale universalităţii.

Noi, vedem, auzim multe şi pe cele de rând şi pe cele din Marele nostru Templu, în care initierea permite toleranţă, acceptarea şi ajutorarea mulţimii profane care se chinuie.

Şi aici am văzut şi am auzit multe care mă dor, unele sunt împotriva tradiţiilor româneşti, dar cum masoneria şi religia trebuie să-şi dea mâna într-o credinţă universală, nu uit, dar vreau să uit răutăţile să le spun elegant, ………. nu mai pot gândi ………….. şi scrie …………… .

Împortant este că Brîncuşi a înviat în satul lui Hobiţa , a reînviat în inimile şi sufletele hobiţenilor, a masonilor hobiţeni şi a noastră celor care îl slăvim.

Le mulţumesc, fraţilor din respectabila loja Hobiţa, pentru încrederea lor unii în alţii, a lor în noi şi în masonerie, întru Gloria Marelui Arhitect al Universului, a Creatorului, întregului univers.

Vouă, fraţii mei, binefăcătorilor de pace, vă cer să faceţi lumină în casele românilor, cerându-le să fie uniti întru Gloria muncii lor.


Spiritualitatea Masonica


Posted by ovidiu

Pe parcursul calatoriei in strainatate, acum cativa ani, inaintea unor cladiri construite intr-un stil cam sobru si rigid, am fost socat de remarca unuia dintre vizitatori: cum aceasta arhitectura se demodeaza foarte rapid!
Afirmatia este discutabila. Exista o arhitectura moderna pe care o putem percepe mai putin tributara capriciilor vremii. Totusi, trebuie sa recunoastem ca aceste comparatii cu templele grecesti sau catedralele crestine sunt zdrobitoare. In tot cazul, aceste monumente in sine au fost intr-o zi moderne la randul lor.  Ce virtute ciudata le-a ferit de uzura comuna?  Calitatea materialelor?  Armonia proportiilor? Perfecta insertiune in cadru? Un pic din toate acestea, fara indoiala, dar si alti factori. Un -ceva anume- ce este greu de definit, in sensul cel mai putin rau – este evocarea unei asemenea intalniri. Intalnire intre ceea ce  omul presimte ca are in el mai esential si uneori imposibil de sesizat si in acelasi timp intalnire intre ceea ce, cu aceeasi  miscare, il fondeaza si-l depasesc.
Ceea ce este adevarat in ceea ce priveste arhitectura nu tine nicidecum de gandire, de idei si de institutii ce au ca scop protejarea acestor cladiri. Pentru aceasta arhitectura timpul a fost de asemenea hain. Partidele politice, miscarile filosofice, scolile artistice, sistemele economice, constitutia si legile, si uneori chiar teoriile stiintifice s-au reunit in ceea ce Brassens numea:  fosa comuna a timpului? In mijlocul carnagiului, institutiile ce au trecut un secol pot fi numerate pe degetele a doua maini; dupa, chiar si o mana este suficienta. Si printre supravietuitoare se afla si franc-masoneria care, chiar si sub forma ei pur speculativa, celebreaza curand a 300-a aniversare.
Astfel, in continuare, de ce sa nu consideram ca, indiferent de cauzele ce au produs aceleasi efecte, aceasta longevitate este in mod egal fructul unei intalniri. Intalnire ce se incadreaza in termenii precedenti, intre ceea ce a creat omul si ceea ce il depaseste. De aici problema se dedubleaza: ce fondeaza omul? Ce-l depaseste?
Prima intrebare cere un raspuns simplu: ceea ce fundamenteaza omul este ratiunea. Nu doar prin inteligenta pe care o imparte cu celelalte fiinte, ci prin insasi ratiune, capacitatea de a percepe si concepe lumea ca un ansamblu coerent, prin emiterea si aplicarea legilor.  Acest lucru s- a intamplat in ziua in care un patruped intre multe altele, a avut ciudata idée sa se faca biped, in asa masura incat noua pozitie a cutiei craniene i-a permis sa achizitioneze un al doilea cerebel, trecandu-l de la linistea instinctuala, la nelinistea destinului.
Si aceste ultime cuvinte aduc un inceput de raspuns la cealalta intrebare. Ce depaseste de fapt omul, daca nu aceasta lupta corp la corp cu destinul , aceasta lupta pierduta dinainte, in cadrul careia se discerne grandoarea unui Prometeu si demnitatea unui Sisif. Scanteia care salasluieste nesfarsit in spiritul umanť dupa cum spune superba expresie a Sfantului John Perse. Si pentru a atinge esentialul profitand de beneficial inventiei, acest -ceva- insesisabil poate fi numit spiritualitate. Aceasta pentru a aduce marturie ca anumiti oameni au construit catedrale; ca altii, cu pretul efectelor fara de precedent au dus in desert sau pe cele mai inalte varfuri materialele ce nu s-a crezut ca vor forma piramide; ca altii stau  marturie pentru ritualuri ce ar fi fost tinute cu aceste ocazii.
Ritualul! Acolo se situeaza principiul de baza al demersului Masonic, principiu care ghideaza cu atat mai mult cu cat in acest caz se aseamana cu valorile esentiale care ajung sa fie identificate. Ritualurile noastre sunt intotdeauna impregnate de o profunda spiritualitate. Dar de o spiritualitate palpabila,vorbind in sensul curent al acestui termen; de o spiritualitate care isi extinde radacinile in lume, in miezul existentei, in centrul omului, ceea ce inseamna in centrul ratiunii. Ratiunea si spiritualitatea sunt pentru noi de nedespartit. Si pentru ca tema acestei introduceri a fost intalnirea, ni se pare natural sa extindem aceasta idée pornind in cautarea punctului de intalnire a acestei ratiuni cu spiritualitatea.
Demersul Masonic este fondat pe ratiune, si este suficient pentru a deveni constient de dubla mostenire. Constiinta constructorului de catedrale mai intai, deoarece nu se poate construi fara a avea un plan rational; apoi, constiinta franc-masoneriei speculative ale carei legaturi cu filosofia luminii sunt cunoscute. Este vorba mai ales de lupta comuna impotriva ignorantei, fanatismului si superstitiilor: sunt lupte ce nu pot fi purtate decat sub stindardul ratiunii.
Dar trebuie mers mai departe deoarece ratiunea apare  ca un cuvant rostit in van intr-o lume ce n-ar avea sens. De aceea , masoneria – care toata lumea stie ca nu impune nici o dogma, nici o ideologie nu este fondata dupa un -postulat- acela al sensului, al semnificatiei lumii si vietii.
Atrag de asemenea atentia asupra faptului ca acest cuvant -postulat- nu este folosit aici cu titlul de metafora ci in sensul primului sens, si chiar al sensului geometric. Postulatul este definit de fapt ca un principiu fundamental care, in acest timp , nu poate fi verificat doar prin consecintele pe care le atrage dupa sine, sau prin ceea ce implica prin el insusi ca termen, si ca n-ar fi putut fi produs daca nu ar fi existat. Cel mai bun exemplu este Postulatul lui Euclid: in acelasi plan putem trage o paralela la o linie. Ar parea evident ca ne este suficient un creion si o foaie de hartie pentru ca acest lucru sa fie dovedit; dar nici o proba nu ar putea fi destul de elocventa. Totusi, o parte a geometriei, numita din aceasta cauza euclidiana, este fondata pe acest postulat.
Intrebarea sensului este relevata printr-un proces identic. Nimeni n-a dovedit vreodata ca viata are un sens si ne temem ca nimeni nu va ajunge vreodata sa dovedeasca acest lucru. Dar, in caz contrar, toate demersurile ar deveni inutile si ar fi de inteles demersul Masonic.
Daca admitem acest postulat al sensului, se impun doua consecinte(ramanand inca in domeniul geometriei): consecinta ordinii si aceea a cauzalitatii.
Franc-masoneria se adauga categoriei foarte vechi ce implica ordinele initiatice. Aceste cuvinte sunt incarcate de semnificatii. Filosoful Karl Jasper, care nu pare sa fi fost mason, a lansat un concept care ni se aplica direct: “Daca nu vrem ca viata noastra sa fie dispersata, trebuie ca ea insasi sa se alinieze unui sens de ordine”.

Aceasta ordine este in prim plan cosmica. Inainte de a desemna lumea, cuvantul grec cosmos se aplica armoniei, frumusetii, de unde deriva de altfel si neologismul cosmetica. Si este interesant sa constatam cum cuvantul latin mundus era initial numele casetei micute in care tinara casatorita inchidea cele mai de pręt cadouri ce le primea la nunta. Aceasta evolutie a conceptului de frumusete ce are loc in paralel cu acela al lumii, nu poate fi rezultatul unei coincidente.
Ideea e ca filosofii greci, in mod deosebit Platon, au emis ideea ca omul trebuie sa isi plieze/adapteze comportamentul dupa modelul prezentat de univers; trecerea de la haosul primitiv la ordine si armonie. Savantii moderni au prelungit de altfel aceasta observatie ce-l conduce de exemplu pe Einstein sa evoce “ordinea sublima care este un haos aparent”. Si inaintea lui, franc-masoneria Ritului Scotian Antic si Acceptat a adoptat deviza: “ORDO AB CHAO” . Astfel se  explica prezenta atator simboluri cosmice in templele noastre.
Acolo se afla un raspuns ce rezulta din tendinta societatilor noastre occidentale de a respinge  orice forma de autoritate si disciplina. Pentru cel care reuseste sa isi armonizeze comportamentul cu ceea ce el decide ca este ordinea naturala a lumii (si se pune in ordine) regula nu mai este nicidecum o emanare a unei puteri exterioare care il constringe, ci punctual culminant al unui demers interior a unei exigente personale. Este exact ceea ce anunta deja Sfantul Augustin in “iubeste si fa ceea ce doresti”, replica ce a fost preluata si de Rabelais pentru abatia din Theleme. Cuvantul cel mai important  este aici siť: mai mult decat o conjunctie corelativa obisnuita, acest cuvant rezuma procesul  ce consista in confundarea cu armonia si dragostea care duc la adevarata libertate – aceea a unei vointe intelepte, literalmente numita “atotstiutoare”.
Din acel moment o a doua consecinta se impune:  aceea a cauzalitatii. Pentru ca ordinea sa domneasca in Univers, pentru ca acesta sa aiba un sens, consecinta nu trebuie sa fie rezultatul hazardului. Ar fi incoerent sa mizezi toate evenimentele pe o singura cauza, cu singura exceptie: in cazul in care ar exista una la originea tuturor celorlalte.
Dar pentru ca spiritele sa se puna mai repede de acord cu notiunea de ordine, conditia cauzalitatii trebuie sa apara foarte repede, atat in masonerie cat si in celelalte cazuri, divergentele fiind uneori transformate in polemici sau chiar in conflicte.
Pentru a incerca sa le opreasca, anumite puteri masonice s-au reunit in 1875, la Manastirea din Lausanne, si au adoptat o formula ce se dorea suficient de generala pentru a infierbanta constiintele: “Franc-masoneria proclama existenta unui principiu creator cunoscut drept Marele Arhitect al Universului”.
Contrar altor supuneri, Marea Loja a Frantei a ramas fidela conceptului care este mentionat in textile fundamentale si aprofundate ale Ritului Scotian Antic si Acceptat. Astfel aceasta se situeaza intr-o perspectiva deista si nu theista.
Anumiti franc-masoni se tem de acesti termeni in care percep urme de dogmatism. Frica nefondata, si in tot cazul pentru deism! De fapt  este suficient sa consulti un dictionar de etimologie pentru a constata ca numele de dumnezeu deriva dintr-o radacina indo-europeana ce desemneaza ceva stralucitor echivalentul ideii de lumina. Cuvantul nu a luat o conotatie dogmatica decat cu suportul religiilor institutionalizate. Inca o data trebuie conservata spiritual si distinctia intre cei doi termeni precisi deoarece: theismul – prin afirmatia  Dumnezeului personal, presupune cunoasterea anumitor atribute ale acestuia, cum ar fi bunatatea, mila , etc. Dupa cum arata Andre Contele Sponville, theismul face parte din esenta Dumnezeului insusi, deoarece deismul nu afirma decat o singura existenta. De asemenea, primul se situeaza in domeniu unei revelatii (cum sa cunosti altfel aceste atribute?) in timp ce al doilea este fundamentat pe ratiune – ceea ce justifica locul sau in cadrul problemei.
De fapt, prin ratiune si prin constatarea existentei unei cause ce este la originea acestui fenomen si mai ales prin ordinea prezenta in univers, se poate constata recunoasterea unui principiu creator. Dar deismul nu se distinge de theism doar prin elaborarea lui; el deriva de asemenea si din consecintele prin care acest principiu se califica drept principiu creator si nu organizator.
Doi autori sugereaza aceasta tranzitie si apropierea gandirilor lor este cu atat mai semnificativa cu cat acestea se situeaza in epoci diferite si departate in timp. Pentru Pascal “ultimul demers al ratiunii este acela de a recunoaste ca exista o infinitate de lucruri ce il depasesc”. Bachelard adauga ca: “nu trebuie sa fim ingraditi intre o ratiune ce conserva toate drepturile sale in domenii ce nu sunt din aria acesteia de activitate, si cautarea fiintei luminate care este in noi”.
Aceasta alianta, franc-masoneria a realizat acest lucru in doua etape ale caror trasaturi esentiale nu este inutil sa le mai reamintim.
Suntem departe de tot ce inseamna stiinta referitoare la originile asa-zis operative ale franc-masoneriei dar o dovada se impune: aceasta a luat fiinta pe marele santier de catedrale; aceasta este lucrarea constructorilor.
Si nu de orice constructorii! Intelegem usor ca in febra santierului, in elanul credintei ce anima Evul Mediu, muncitorii n-au putut realiza sarcina ce le fusese incredintata, aceasta incrustare a sacrului, ca un simplu mijloc de a-si castiga existenta, dand acestei expresii o semnificatie iesita din comun. Meseria, munca iese din perspectiva restrictiva  pentru a deveni factor de realizare spirituala.
Franc-masoneria se prezinta astfel ca o prima tentativa de reconciliere a omului cu munca rau blestemata.
Din acest moment, doua idei, de altfel strans legate, incep incetul cu incetul sa se impuna.
Prima a fost sa se ia in considerare arhitectura nu ca o simpla tehnica ci ca cea mai completa forma artistica dintre toate. Un architect din Roma – Vitruvius, dezvoltase deja aceasta teza in tratatul sau “Despre Arhitectura”. Integrand artele libere in arhitectura, a aratat inalta valoare a simbolismului cosmic ce decurge din asta. Textele numite “stravechi teme” merg in acelasi sens sa mareasca opera lucratorilor si sa puna accentul pe originile salomoniene ale artei gotice; continuitatea era astfel stabilita intre catedralele si templele lui Solomon. Din aceasta perspectiva, putem considera “Statutul Shaw” din 1598, ca ajuta la studiul simbolismului architectural si la formarea ucenicilor si companionilor, ca o etapa decisiva a istoriei franc-masoneriei.
O a doua idée la fel de importanta este cea a identitatii subtile intre piatra si cel care o sculpteaza, intre opera si muncitor. Valery a rezumat perfect aceasta idée spunandu-i arhitectului Eupalinos: “prin forta constructiei, cred ca ma auto construiesc”. Daca ar fi fost unul de-al nostru, Valery ar fi regasit ideea intr-unul dintre ritualurile prin care cerem sa nu se uite ca suntem pe rand atat materie cat si lucratori ai Templului. De aceea noi regasim in acest loc uneltele prin care lucrul a devenit simbolic. In Evul Mediu, veritabilele catedrale ce se construiau erau considerate ca alcatuind insusi Omul; in epoca noastra, templul ce trebuie construit este tot Omul. Si, aici si acum trebuie sa ducem la bun sfarsit aceasta indatorire.
A doua etapa anuntata este evident aceea a masoneriei speculative. Marea miscare a secolului 18 a constat in trecerea simbolismului meseriei la cel al spiritualitatii.
Concepem ca masonii operativi, impregnati cu un spirit religios ce nu putea fi pus la indoiala si discutat, nu dadeau semen ca ar avea nevoie de o asemenea spiritualitate. Dar in secolul 18, franc- masoneria urmeaza sa prinda distanta – fara nici o urma de ostilitate – uneori in ceea ce priveste meseria-deoarece conteaza din ce in ce mai putin cat de operativ este in rang, iar alteori in ceea ce priveste religia.
Astfel urmeaza sa apara simultan cel de-al 3-lea grad: cel de stapan, mitul Hiramului, fundamentat in ritualul nostru.
Astfel, pornind de la rationalitatea ce se impune constructorilor incepem  incetul cu incetul sa cautam fiinta luminata evocata de Bachelard.
Este adevarat in acelasi timp, si acest lucru poate explica anumite reticente, ca spiritualitatea astfel intalnita este greu de definit si ca nesiguranta si imprecizia de care este inconjurata cateodata poate prezenta oarecare pericole. Dar nu se intampla astfel in cazul tuturor notiunilor esentiale? Este oare mai usor sa definim libertatea sau egalitatea, de exemplu? Un procedeu eficace consta deci in incercarea de a te apropia de acest concept prin opusul lui, care, se manifesta aici drept materialism. Nu in sensul curent de atasamant excesiv fata de binele lumii ci in termenii sistemului filosofic ce proclama rolul primordial al materiei si deduce inexistenta realitatii spirituale autonome. Dupa cum scria prealuminatul Andre Conte de Sponville, acolo unde idealistul spunea: “am un corp”, materialistul spunea : “sunt un corp”
Fara a lua parte la incidentele ce reies din constiinta fiecaruia, franc-masoneria considera ca in om exista forte diverse si uneori chiar opuse ce au totodata capacitatea de a depasi, o abilitate de eliberare interna ce se dezvolta in demersul initiatic. Rezulta deci refuzul intregii determinari, a tuturor conditionarilor in ordinea impusa umanitatii. Spiritualitatea umana este cea care inspira acest demers dar cu stricta conditie sa se precizeze ca aceasta spiritualitate trebuie sa ramana deschisa si prin asta sa se impace cu libertatea de gandire, traind prin alte valori ale tolerantei si fraternitatii.
Eroarea adesea comisa de cei care evoca spiritualitatea- mai ales pentru a se apara – este considerate mai degraba in urcare decat in coborare, iar cautarea acesteia determina mai degraba de unde vine aceasta decat sa determine unde conduce. In realitate, nu are importanta atat de mare sa stim daca aceasta spiritualitate ne este sugerata de un Dumnezeu, de mai multi dumnezei sau de alte forte misterioase; mult mai interesant este demersul prin care aceasta este antrenata; acest atasament, aceasta “sculptura in sine”, ce o evoca Michel Foucault. Dupa cum a scris unul dintre stravechii nostri Mari Maestrii – Henri Tort-Nougues: “Conditia ontologica a omului nu consista in a fi el insusi, ci in a depasi Homo Viator”
Considerat in corporalitatea sa, Omul daca nu este accidentat, este mereu identic. Considerat dupa spiritualitate este mereu altul, mereu in devenire. De aceea acesta nu poate exista in ordinea initiatica lipsita de spiritualitate, si nici prin alegere ideological, ci prin necesitatea metodologica. Materialismul ne vede precum suntem, spiritualismul  – cum nu mai suntem-..si nici atat.
Cu cativa ani in urma, Marea Loje a Argentinei, transmitea omagiul Marii Loje a Frantei cerand Marelui lor Maestru sa inaugureze printr- un discurs inceputul lucrarilor, la Buenos Aires.
Vrand sa onoreze gazdele, am cautat un citat dintr-un scriitor argentinian si am gasit un citat din Borges  o vorba inteleapta ce m-a bulversat pe masura ce o rosteam: “iminenta unei revelatii este imposibil de atins”. Nu este contradictoriu sa apropii astfel termeni cum ar fi iminenta si imposibilitate? Deloc atata timp cat gandim ca aceasta este de fapt ceea ce matematicienii numesc o asimptota – insemnand o curba ce se apropie de o axa fara a putea-o vreodata atinge deoarece este  infinita. Borges mi-a furnizat astfel o concluzie: Sa tinzi mereu fara incetare catre adevar fara insa a il atinge vreodata – acest lucru ne plaseaza pe o asimptota a spiritualitatii.

Jean Claude Bousquet

Presedinte al Confederatiei

Marile Loji Unite ale Europei


Simpozionul CONSTANTIN BRANCUSI, 6004


Posted by ovidiu

SIMPOZION CONSTANTIN BRÂNCUSI

SI EXPOZITIA DE SCULPTURA A STRA-STRANEPOATEI MARELUI SCULPTOR,

MARIA PATRASCU BRÂNCUSI

În data de 30 mai 6004 a avut loc un simpozion cu tema “Constantin Brâncusi si arta lui” si o expozitie cu piese originale sculptura si pictura ale artistei Maria Patrascu Brâncusi, stra stranepoata a titanului sculpturii universale. Maria Patrascu Brâncusi a prezentat un portret al marelui sculptor, a carui valoarea artistică a frapat în mod deosebit. La lucrarile simpozionului au fost prezentate de catre doamna Luminita Brâncusi, de ilustrul frate Nicu Filip si de organizatorul manifestarilor fratele Lolescu Tanasie din satul Hobita, izvoarele traditionale ale Gorjului care au transformat prin geniul lui Constantin Brâncusi o viziune arhaică orhestrata în forme noi, neîntâlnite până astazi.

Cuvântul ilustrului frate Nicu Filip la deschiderea Simpozionului cu tema “Constantin Brâncusi”:

“Domnule Primar,

Cucernice Parinte,

Dragi prieteni si oaspeti,

Existenta omului se sprijina pe doi stâlpi, unul este un miracol si se cheama viata, celalalt este o taina si se cheama moartea. Cu această deschidere fantastică, ca pe un portativ, arta ochiului, artele ochiului îsi spun cuvântul. Despre Brâncusi pot să vă spun un lucru, ca a plecat cu Hobita în mâini si cu pamântul asta în talpi.

Eram în anul 1931 si ma dusesem la Paris – eram cam înfumurat pe vremea aia – si mi-a dat tata un cos. În cos o oală cu sarmale, un geac cu malai si un facalet – si mi-a spus asa: Când ajungi la Gare Centrale cojesti facaletul. Si este un bulevard imens, si cu o straduta unde se află casa sa. Si mi-a spus tata să-l strigi că-i cam fudul de o ureche cam cum sunt eu acum. Si eu am strigat odata Mos Costache, Mos Costache… Nimic. Dar tot al batrân mi-a spus: “daca vezi că nu aude vezi că are o singura fereastra sus si sa dai cu pietricele. M-am aplecat, am luat o pietricica. Când sa o arunc, se deschide usa:

– Eu: “Saru-mâna Mos Costache!”

– El: “Da tu al cui esti ma?”

– Al lui domnul Filip din Bucuresti spun eu.

– Esti al mic sau esti al mare?

– Sunt al mic.

– Va sa zica tu esti Nicusor. Da acolo ce ai?

– Pai ce să am, v-a trimes tata o oala cu sarmale – peste doua zile erau sfintele Pasti – si el se uita la mine lung si spune: “tactu’ e cam glumet”.

– Nu-i glumet de loc.

Oala era de lut, legata cu sârma de jur împrejur. El a dat fuga în casa, a luat un ciocanel si a lovit aparent de sus, dar în realitate a prins de jos. O precizie nemaipomenita.

Povestea trebuie sa o auziti cum este, pentru ca se termina cu Hobita, cum s-a terminat si viata lui.

A luat oala cu sarmale, a saltat-o o data, a bagat nasul în ea si eu i-am întins oala. El a luat daltita si ciocanul, a prins oala de urechi si eu am luat mâna si am luat geacul cu malai. El a bagat mâna în malai si l-a prefirat. Eu n-am mai existat.

Si-a pus traista pe mâna stânga, eu m-am aplecat si i-am dat facaletul. El a luat facaletul si l-a dus la nas. Mirosea a viata, cum spunem noi toti de aicea a mâzga si a primavara, ca era primavara. Si la un moment dat s-a schimbat la fata. Nu-i de crezut vă spun pe sfânta cruce în care cred s-au pornit un sir de lacrimi si am auzit cu urechile mele omenesti cum una dintre el, ca margaritarele din ochii Maicii Domnului, Maica Durerilor, căzând si facând “PLICI”.

M-am retras. El este prezent aici.

Si pentru ca vorbim de o stranepoata, opera marelui Brâncusi se cunoaste. În momentul de fata se organizeaza cea mai mare expozitie la Londra si cealalta în America. Sunt asigurate pe miliarde de dolari. Din acelasi pamânt s-a nascut ea. Acelasi Univers pe care, personalitate foarte puternică, l-a modelat dupa geniul ei. Aceasta modelare demonstreaza nu o casnicie fericită cu lemnul, ci identificarea cu lemnul. Si v-as ruga sa faceti nitel loc sa privim una dintre statui. Uitati-vă va rog cum lemnul vorbeste. Sculptorita a dat viata unor idei si le-a vesnicit în materialul asta. Să nu uitati un lucru, lemnul prinde glas, traieste, lemnul vorbeste si nu îl lucrezi cum vrei tu, trebuie sa te duci pe cum vrea el. Diferenta între piatra care este incertă si lemn este imensa.

Cele mai desavârsite sculpturi ale lui Brâncusi au fost daltuite din lemn, punând lemn de cires cu lemn de fag, cu fel de fel de specii.

Artista de fata face parte din aceeasi familie. Este bântuita de aceleasi întrebari si ce vedeti domniile voastre în aceasta curte nu sunt decât picaturi din visurile ei materializate pentru întelegere. Dacă omenirea a facut câtiva pasi înainte, si a facut câtiva pasi înainte, se datoreste în cea mai mare parte artelor.

Când artistul este daruit, indiferent ca sculpteaza cu vorba, cuvântul cum a facut-o marele nostru Eminescu, va gasiti în aceeasi familie. Nu uitati ca Sfânta Evanghelie, cea mai luminata dintre toate – a lui Ioan, începe cu asta: “La început a fost cuvântul si cuvântul era Dumnezeu”.

Sculptorita noastra, dacă vreti, a fost ca Isus calcând pe ape. De câte ori a pus mâna pe ciocan si dalta, lucreaza în taietură directă. Parisul nu are cinci oameni care lucreaza în taietură directa. Mâinile ei, care nu sunt altceva decât mostenirea îndumnezeită a acestui sat, a vorbit în numele vostru.

Dumnezeu sa-ti binecuvânteze viata, să faca ca opera ta sa treaca dincolo de timp, dincolo de tot ce este pieritor.

Am zis.”


Biserica Hobiţa-Clăcaşi


Posted by ovidiu

Biserica  Hobiţa-Clăcaşi

(monument istoric)

com. Peştişani, judeţul Gorj

hram Intrarea în Biserică (istoric)

Un document din 1840 arată că la Hobiţa (Ohabiţa) erau două biserici de lemn, şi anume: “Intrarea în Biserică” construită în 1775, apoi refăcută în 1829 şi o biserică tot cu acelaşi hram construită în 1815. Aceasta din urmă nu mai există, însă s-a ridicat pe locul acesteia o biserică de zid în anul 1922 având ca hram “Sf. Dumitru”.
Biserica monument se găseşte pe malul drept al râului Bistriţa, la circa 800 de metrii sud de biserica parohială “Sf. Dumitru”. Ea a fost construită în anii 1774-1775, din lemn, însă în timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu din 1821, biserica a fost arsă de către turci ca drept răzbunare că din acest sat a existat un pandur pe nume Lupu.

La 8 ani după acest dezastru, biserica a fost reconstituită pe acelaşi loc, tot din lemn, adică în anul 1829 şi a funcţionat mulţi ani. Cărţile au fost achiziţionate din Tg. Cărbuneştilor cu contribuţia enoriaşilor, de către părintele Stanciu Nicolae şi domnul Vintilă Lolescu.
Unul din ctitorii bisericii este şi bunicul sculptorului Brâncuşi, anume Ion Brâncuşi. (Este de menţionat că numele Brâncuşi apare pentru prima dată).
Pictura bisericii a fost executată de către diaconul Zamfir din Găvăneşti, scriind pisania pe o pânză aplicată în tindă, care din păcate nu mai există. Există însă, o mică însemnare pe catapeteasmă scrisă de pictor exact deasupra uşilor împărăteşti. Pictura este sacră, în altar fiind o singură icoană, pe  catapeteasmă fiind lipsă şapte icoane, iar în naos sunt numai patru icoane.
Biserica are formă de corabie, a fost restaurată de statul român în anul 1969 şi este interzisă cultului.

Respectabila Loja Hobita

Orientul Hobita