Viorel Danacu a infiintat prima Loja Sateasca din lume

Monumentul Candela instalat de Viorel Danacu la Alba Iulia si inchinat eroului Horea si rascoala de la 1784

 

MASONERIA, OGLINDA SOCIETĂȚII, BILANȚUL MASONERIEI ROMÂNE, 2016

viorel-danacu2

Dragi români,

Dragi frati,

Am să vă spun câteva gânduri ale cărui mesager sunt, ca un om care am participat la întâlniri masonice de la începuturi, de la cele mai înalte şi până la cele obişnuite, atât în ţară, cât şi în străinătate.

În masonerie, dacă nu crezi şi nu pui suflet, nu ai o chemare lăuntrică, mai bine să nu cunoşti nimic despre aceasta.

Totodată în masonerie, înainte de iniţiere, dacă nu i se spun candidatului, în mod clar şi cinstit, criteriile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a fi admis în masonerie, pe de o parte, cât şi dacă veridicitatea răspunsurilor candidatului, nu sunt conforme cu realitatea, atunci totul este o păcăleală mutuală, care se transformă într-o joacă de copii.

Concret, astăzi în România, s-a ajuns foarte departe, lucrurile practic au escaladat total în afara oricăror reguli masonice universal acceptate de marile familii masonice universale.

Întreaga confrerie masonică românească cu foarte mici excepţii, a căzut în derizoriu, datorită corupţiei şi neîncrederii fraţilor între ei, un lucru foarte grav, pentru că tocmai această încredere care acum lipseşte, este cea care de fapt reprezentă liantul, cimentul care uneşte fraţii între ei.

Trecând în revistă câteva derapaje cruciale din masoneria postecembristă a ultimilor 27 de ani, adică după 1989, vom înţelege că fiecare dintre acestea au contribuit în mod substanţial la starea de fapt catastrofală, în care a ajuns Ordinul Masonic Roman astăzi şi anume:

Imediat după 1989, masoneria americană şi cea italiană au venit să redeştepte masoneria română, după intrarea în adormire a fraţilor şi închiderea lojilor din perioada comunistă, oferind un imbold imens pentru dezvoltarea şi consolidarea unei masonerii româneşti sănătoase, tradiţionale, regulare, ritualice şi spirituale.

Numai că şi masoneria română în exil, sub conducerea lui Marcel Schapira, de la Paris, a venit cu aceleaşi încercări de redeşteptare a masoneriei române, creându-se în acest fel, dintr-un început, doua tabere masonice foarte puternice.

Iată un prim derapaj a carui amprentă conflictuală a celor două tabere există şi astăzi, care este întreţinută fie de masonii activi, fie de cei retraşi din masonerie. Important este că sistemul ocult despre care se vorbeşte azi, ca este cel care conduce România, este infiltrat, ba chiar construit de masoni, fie activi, fie retraşi din masonerie, care au fost dintr-un început în cele două tabere.

NOTA BENE, în ambele tabere au existat atât masonii autohtoni, dar mai ales masonii cu titlul de: garanţi de amiciţie, reprezentanţi, împuterniciţi s.m.d.ai masoneriilor din străinătate, cu toţii fiind de fapt foşti ofiţeri de securitate ai fostului regim comunist, alţii acoperiţi, din exterior, precum şi ofiţeri ai altor servicii de securitate din ţările de unde proveneau, unde fuseseră iniţiaţi cu mult timp înainte şi acum veneau în România să-i şcolească iniţiatic pe românii noştrii deveniţi liberi.

Studiind fondul arhivistic masonic,, Problema Oculta”, de la Consiliul Naţional al Arhivelor Securităţii, ca cercetător acreditat, am întâlnit aceiaşi marii masoni învăţăcei veniţi după 1989, în fruntea structurilor de conducere ale masoneriei române, fie din ţară, fie din străinătate, ca fiind exact cei care până în 1989, au oprimat, condamnat masoneria, mulţi fraţi fiind arestaţi, averile confiscate etc.

În concluzie, după 1989, foarte mulţi comunişti, securişti, s-au infiltrat în masonerie, pentru a-şi ascunde trecutul sub masca onorabilităţii ordinului masonic.

Amprenta acestor Venerabili maeştri cu mască, îşi spune cuvântul şi astăzi, negativ bineînţeles, în masoneria română.

Alt derapaj l-a reprezentat, afluxul de iniţieri după 1989, pe bandă rulantă, fără nici o selecţie, ajungându-se în 2002 la un numar de 116 loji masonice în Marea Lojă Naţională din România, al carui Mare Trezorier Adjunct am fost o perioadă de timp până în 2002, dintre care 90 de loji masonice erau din Bucureşti, deci practic se vorbea de Marea Lojă Naţională din Bucureşti şi nu din România.

Acest lucru confirmă iniţierile masive, neselcţionarea candidaţilor, prin nerespectarea criteriilor pe care un candidat trebuie să le îndeplinească pentru ca să fie admis la iniţiere, astfel că au ajuns în masonerie oamenii de la cei mai simplii, care veneau din curiozitate, sau că dă bine la C.V., sau că aici ţi se rezolvă toate problemele vieţii, până la cei certaţi cu legea, care practic trebuiau respinşi categoric, conform cutumelor masonice, tocmai pentru a nu strica şi pe ceilalţi foarte puţini veniţi din convingere. Nu uitaţi, un măr stricat într-un cos, le strică  şi pe celelalte.

Azi mai mult ca oricând, trebuie să ne unim forţele cu totii, pentru a preveni cu orice preț, ca merele stricate din cvarii motive, să nu le mai lăsăm în acelaşi coş cu cele sănătoase, pentru că altfel vom asista la o autodistrugere a ţării, prin subcombare, aşa cum se întâmplă cu masoneria acum.

Un alt derapaj, este reprezentat de momentul din 13-14 aprilie 2002, de la Braşov, când Nicu Filip, primul Mare Maestru după 1989, împreună cu mine şi fraţii din 16 loji regulare din Marea Loja Naţională din România, am ridicat sabia împotriva corupţiei din Ordinul Masonic Român, corupţie care a fost confirmată de presă în de-a lungul timpului şi chiar de preşedinţii statului, politicieni, românii toţi, care au ieşit în stradă după crima de la Colectiv, spunând la unison: Corupţia ucide.

Semnalul de alarmă extraordinar pe care l-am tras atunci, nu a fost recepţionat cum trebuie, punându-se o mulţime de bariere, interesele fiind imense, iar repercursiunile le vedem şi azi, atât în masonerie, cât şi în societate.

Păcat că masoneria nu a reuşit să ofere societăţii nimic în cei 27 de ani, respectiv oameni verticali, buni romani şi de înaltă ţinută morală.

În final, o alta eroare majoră, pe care o fac foarte mulţi francmasoni de câţiva ani în urmă, este cea legată de dezbinarea masoneriei, care la începuturi era provocată voit din exterior, iar acum ne-o facem de unii singuri şi anume: fie individual, fie ca şi loji masonice, cum prind puţin cheag, atât cât să apară şi  tupeul şi interesele personale sau de grup, se desprind din Marea Lojă, oricare ar fi această şi îşi continuă activitatea pe cont propriu, devenind victime paramasonice, iregulare şi antimasonice.

Invocând unul din cele trei principii ale masoneriei şi anume libertatea, aceşti rău-voitori chiar şi pentru ei însăşi, fără să perceapă acum efectele, consideră că sunt masoni liberi şi pot face ce vor, merg la orice ceremonie masonică, acolo unde se pune masa şi se dă şi ceva de băut.

Neînscrierea lor în nici un Mare Registru Masonic al unei Obedienţe masonice regulare, înseamnă că nu există ca masoni, nu au fost iniţiati în mod regular, tradiţional, ritualic s.m.d.

Aceasta categorie de masoni iregulari sau mai corect de masoni sălbatici cum se mai foloseşte expresia, cred în mintea lor că sunt cei mai câştigaţi dacă sunt în această ipostază, pentru că:

  • nu mai sunt înregistraţi la nici o Mare Lojă, nu-şi mai platesc nici o cotizaţie, nu mai au nici o răspundere sau implicare masonică,
  • beneficiază de relaţionare cu oamenii pe care îi întâlnesc la aceste ceremonii organizate tot de masoni din aceaşi categorie, cea a iregularilor, paramasonilor, sălbaticilor, deoarece trebuie umplută sala respectivă, fără să conteze de unde sunt, dacă sunt regulari, iregulari, important să fie mulţi ca să fie credibilă acţiunea.
  • evocă libertatea şi comentează masoneria auzită după ureche, de pe facebook, de la fel şi fel de impostori, labili mintali, escroci care din păcate pe mulţi i-am identificat în decursul timpului.
  • şi cel mai grav este că racolează şi pe alţi francmasoni, indiferent de Obedienţă, care din cvarii motive, de la cele personale, griji, neajunsuri, neîncredere, etc. până la cele imputate, ca în masonerie nu au găsit ceea ce căutau, dar ei măcar nici nu au încercat să se şlefuiască câtuşi de puţin, devin la rându-i victime ale acestora, fiind manipulaţi, intoxicaţi cu tot felul de prostii, fabulaţii, care nu fac decât să dezbine masoneria.

În concluzie, este incredibil acest traseu: două tabere la început, deci o dezbinare iniţială, prin intermediul străinilor şi alor noştri care au cuplat perfect,  ofiţeri de tot felul acoperiţi, neacoperiţi, comunişti, cu mască sau fără mască, apoi iniţierile neselecţionate pe bandă rulantă, apoi corupţia din masonerie, corupţie care reprezintă sângele care irigă terorismul, iar în ultimul rând divizarea masoneriei prin trădări, fie individuale, fie colective, din motivele prezentate mai sus, dar de această dată făcând-o singuri, fără să ne mai îndrume cei care o făceau la început după 1989.

Rezultatul: la început două tabere, dezbinare încurajată şi susţinută de alţii din exterior, astăzi după 27 de ani, sunt peste 60 de tabere, dezbinate şi susţinute de fiecare însă-şi din interior, în primul rând din lipsă de credinţă, apoi din prostie, avarie, individualism, egoism, interese meschine, ignoranţă, rea voinţă, obscurantism, extremism, etc.

Aceste ultime cuvinte: lipsă de credinţă, prostie, individualism, egoism, interese meschine, ignoranţă, rea voinţă, obscurantism, extremism, etc.sunt exact o parte din viciile omului, împotriva cărora după iniţiere, masonul trebuie să lupte cu toată tăria asupra acestora, şlefuindu-se continuu.

Aceasta este fotografia de ansamblu asupra masoneriei româneşti, chiar dacă unora nu le convine, dar din respect pentru generaţiile viitoare, tinerii de azi, eu nu doresc sa fiu partaş la acesastă manipulare inumană şi imorală.

Prin legământul meu faţă de Nicu Filip, lângă care am făcut ucenicia foarte mulţi ani, despre care aud că vorbesc în fel şi chipuri mulţi fraţi azi, chiar şi unii care nu l-au cunoscut, acela de a regenera masoneria română, de a-i reda prestigiul pe care l-a avut cândva, de a face o masonerie curată, alegând grâul de neghină, o masonerie românească, o masonerie pentru români, o masonerie pe înţelesul românilor, o masonerie tradiţională, ritualică, spirituală şi morală.

Noi, fraţii din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice şi membrii Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti(membru A.M.M.L.A.), vom continua lucrarea masonică în spiritul curat, aşa cum l-am început din 13-14 aprilie 2002, la Braşov, pentru a construi o masonerie puternică şi elitistă, pentru a ne ocupa locul legitim pe care îl merităm în lume.

Toţi cei care citiţi acest mesaj, sunteţi buni români, vă doriţi să contribuiţi la îndreptarea lucrurilor în Romînia, vreţi să preveniţi tinerii şi cei care acum bat la poarta templului masonic pentru iniţiere, pentru a nu cădea victime impostorilor, difuzaţi acest mesaj la cât mai mulţi prieteni.

Vă doresc un an 2017 bogat în tot ceea ce vă doriţi, împreună cu tradiţionalul LA MULŢI ANI!

Dumnezeu să fie cu voi,

Viorel DĂNACU

MARE MAESTRU

MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-

Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice

Preşedinte

Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti

 

 

Lasă un răspuns